În lupta noastră cu mama – natură, noi suntem ultimii care vom căștiga. Lăcomia și ignoranța ne va duce la sapă de lemn. Și ne așteaptă un viitor nu prea cum l-am visat. Un viitor fără mulți dintre noi.

În viitor, urmașii noștri, vor mânca fructe și legume, nu bani cum facem astăzi. În viitor, acele fructe și legume vor fi strânse de pe câmpuri și copaci, nu de pe rafturi. În viitor, albinele vor face miere, nu industria alimentară. În viitor, vom furniza lapte de la vaci, nu de la centrale nucleare. În viitor, găinele vor face oul, nu industria cimică. În viitor, vom bea apă nu din butelii comerciale, ci din pâraie. În viitor, vom oferi copiilor noștri pâine, nu calculatoare. În viitor, vom prinde pește nu din bazinele artificiale, ci din mările curate. În viitor, copacii vor curăța aerul, nu condiționerele. Dacă nu se echilibrează relația dintre om și natură, în viitor, soarele pe care îl căutați în zilele ploioase vă va arde fără milă. Dacă nu se echilibrează, în viitor, vom ajunge să ne batem unul cu celălalt pentru un singur măr. Nu vom găsi nici un petic de pământ în care să plantăm o buruiană. În viitor, vom avea nevoie de un gram de oxigen, o singură gură de apă, pentru o secundă de viață în plus.

Un evreu, proprietarul celei mai cunoscute brutării din Germania, povestea adesea o istorie prietenilor săi.

”Știți de ce sunt în viață astăzi? Eram un adolescent când naziștii din Germania i-au ucis nemilos pe evrei. Ne-au arestat pe cei rămași și ne-au dus cu trenul spre Auschwitz. Noaptea, compartimentul era rece ca în Siberia. Am rămas zile întregi în vagoane fără mâncare, fără paturi, fără posibilitatea cumva să ne încălzim. Era zăpada peste tot. Vântul rece ne îngheța sufletele. Au murit sute de oameni în acele nopți reci și groaznice. Fără mâncare, fără apă, fără adăpost. Alături de mine era un evreu în vârstă. Tremura foarte tare și părea îngrozit. Mi-am înfășurat brațele în jurul lui pentru a-l încălzi. L-a îmbrățișat strâns, pentru a-i da un pic de căldură. Îi frecam mâinile, picioarele, fața. Îl rugam printre lacrimi să rămână în viață. L-am încurajat. Eu însumi eram obosit și rece. Degetele îmi erau amorțite, dar nu am încetat să masez corpul acestui om pentru a-l încălzi. Au trecut ore în șir. În sfârșit a venit dimineața, soarele a început să scânteieze. M-am uitat în jurul meu pentru a vedea alți oameni. Spre groaza mea, tot ce puteam vedea erau cadavre înghețate. Tot ce am putut auzi era tăcerea morții. O noapte geroasă i-a ucis pe toți. Au murit de frig. Doar două persoane au supraviețuit: bătrânul și cu mine. Bătrânul a supraviețuit pentru că nu l-am lăsat să înghețe și eu am supraviețuit pentru că l-am încălzit.
Permiteți-mi să vă spun secretul supraviețuirii în această lume? Când încălziți inimile altora, atunci vă veți încălzi. Când sprijiniți, consolidați și inspirați pe alții, atunci primiți și sprijin, întărire și inspirație în viața voastră. Acesta este secretul unei vieți fericite!”

Întotdeauna am crezut în faptul că roata se învârte și că binele se întoarce. Desigur, nu imediat, nu când te aștepți și nu neapărat când ai nevoie. Ajutorul vine de la cei care te văd cum ești. Vine de la cei, care te cunosc puțin. Vine de la oamenii care apreciază în tine o valoare. Vine de la oamenii care la un moment dat au primit aceeași mână de ajutor de la cineva. Vine de la un cineva la care nu te gândești niciodată. De la acel cineva, care nu trebuie să facă nimic pentru tine și care totuși face.

Nu am găsit niciodată nicăieri o rețetă pentru a le face pe toate. Mi-am amintit de un proverb, care e actual în orice vremuri: “Încearcă, înainte să crezi că nu se poate, înainte să capitulezi, înainte de toate. Încearcă. Este valabil în toate domeniile. În tot ce facem!”

Michel de Montaigne spunea: ”Există oameni pe care veşmintele frumoase plâng.”

Încearcă, drag prieten, înainte să crezi că nu se poate, înainte să capitulezi, înainte de toate cele neînsemnate să rămâi totuși om. Încearcă. Este valabil în toate domeniile. În toate timpurile. În tot ce facem. Să lăsăm loc de bună ziua și să nu plângă hainele pe noi!

Morala: ”Omul are nevoie de dificultăţi pentru că acestea sunt necesare ca să se bucure de viață. Sunt oameni care se străduiesc să înteţească flacăra care arde în mintea şi sufletul unui geniu şi sunt oameni care se chinuie s-o stingă. Dacă oamenii ar putea “vedea” ce gândesc ceilalți, ar suferi că nu au și telecomandă”.

(108 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: