”Fa, câți ani am?”, își întreabă mătușa Aniuta fiica.
Ne privește zâmbind, gata să-și depene amintirile.
S-a născut la Dănuțeni. Din Dănuțeni i-au fost și părinții, și buneii. La Dănuțeni s-a măritat, la Dănuțeni a trăit toată viața ei.
”Mata ai 90 de ani fără unul”, îi zâmbește fiica, apoi precizează: ”Are 89 de ani”.

Multe lucruri are de spus și, chiar dacă, așa cum afirmă, nu are carte, poate povesti ore în șir despre ceea ce a fost, despre viața ei, despre oamenii pe care i-a întâlnit în cale.


Mai sunteți multe neamuri la Dănuțeni?
Numai eu și sora mea Liuba. Și copiii mei. Fratele a murit, cumnata a murit, sora a murit… Am copiii…

Vă mai amintiți de copilărie?
Pe tățica l-au ucis bombele, în timpul războiului. Noi trăiam bine, aveam căruță, doi cai, aveam vacă, doi juncani, pâine în pod era… De aceea tata nu a vrut să se evacueze, că se temea să nu-i fure cineva din gospodărie ce avea. Mama, după moartea lui, a trăit un an și s-a dus și ea după tățica. Am rămas singuri, mititei…
Au fost mari greutăți. De mică am lucrat dădacă la o evreică din Ungheni. Da sora mea, săraca, vai de capul ei cum a dus-o. Era foamete. Oamenii mureau. Mulți au murit. Eu eram la Ungheni și nu am venit un an de zile acasă, la Dănuțeni, pentru că ziceau că aici sunt măncați oamenii. La noi în mahală chiar au tăiat un copil… Au fost greutăți. Acum e tare bine.

E tare bine?
E bine, de ce nu?

Și atunci, de ce credeți că oamenilor nu le place cum trăim?
Nu le place? De unde să știu eu de ce nu le place? Poate că nu le place că nu prea au grijă de oameni cei de la putere. Eu sunt la pensie de tare mulți ani, am și medalie – Veteran al muncii, dar nimeni nu mi-a dat niciodată nimic, nici un ajutor. Am atâția ani și mi-i tare greu. Ce să fac? Noroc că fata e cu mine. Am și băiat aici, am altul în partea ceea, la clădire… Aproape de cinci ani mi s-a dus moșneagul, da pe mine nu vrea să mă ieie…
Nu-s buni anii iștea de la urmă, îs grei, tare grei. Ce să-i faci? O uitat moartea de mine.

Ce pensie aveți? Vă dă pensie statul?
Dă, n-am ce zice. Dă.

Vă ajunge?
Ei, ajunge… Primesc 1300 de lei. Da am o grămadă de ani lucrați. Când s-au dus cei de la raispolkom (consiliul raional) – eu am lucrat acolo mult timp – mi-au zis că am mulți ani lucrați nu au putut să mi-i pună pe toți la socoteală. Doar jumătate au pus. Eu am început să lucrez de când eram copil. M-a ajutat mult Voronin. Tare mult m-a ajutat.

Cu ce v-a ajutat?
Cu toate celea. Mai ales când construiam casă. El vorbea cu cine trebuia și apoi îmi spunea: ”Tiote Aniuta, du-te și ia de acolo, de acolo…”. Tare bun mai era. Au mai fost președinți, da ca el – nu. Tare mai ajuta oamenii. Intra lumea la el și când ieșeau, toți ziceau: ”Iaca aista-i om!”. Eu, dacă făceam curat acolo, îi auzeam ce spun. Tare îl mai lăudau. El era tânăr atunci… Și tare capabil. Numai că nu a stat mulți ani la Ungheni. S-a dus la Chișinău.

Spuneați că ați lucrat de mică.
Da. Eu nu știam carte, dar m-au luat la ceaină (cantină), nu cred că știți unde era. La colț, lângă piața veche din Ungheni. Se făcea acolo borș roșu cu oțet. Bun era. Cei de acolo tare au vrut să mă trimită la învățătură – îmi trebuiau documente de bucătăreasă. Am trecut un fel de seminar. Știam și gramele, știam și cât să pun în farfurie…

Câți ani ați lucrat acolo?
Da ei știu? Vreo șase, dacă nu mai mult. Apoi m-am măritat… Mă rugau să mai stau, da soacra mea o zis: ”Ce-am să mănânc eu, ai să mănânci și tu, ți-ajunge atâta lucru”.

La ce vârstă v-ați măritat?
Of, Doamne… Când m-am măritat, știam că-s născută în 1934, dar când am ieșit la pensie, au găsit în arhivă că sunt din 1930. Cred că aveam vreo 20 de ani. Bărbatul meu venise din armată, era om serios. Iar eu – fără părinți…

Vă mai amintiți cum arăta Dănuțeniul de altă dată?
Da cum să arate? Avea primărie într-o casă a unui om. Era un băzărel (pețișoară), biserica. Noi ne-am trezit cu biserica asta. A fost închisă mult timp… Și era tare frumos, la hram, la petrecut la armată. Se făcea joc, cânta muzica. Da amu… s-a stricat tot. Dacă s-au dus anii…

De obicei, hramul satului e odată cu hramul bisericii. La Dănuțeni, hramul bisericii e de Sf. Nicolae…
Cum să vă spun? Noi ne-am trezit cu hramul ista, de Foca. Numai că se numea altfel… Maria Magdalena! Da, da, Sfânta Maria Magdalena. Dar… al meu hram s-o dus. Nu are cine să mai vină. Toți s-au petrecut. Eu una am rămas.

(1.068 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: