*Tot ceea ce ni se întâmplă în viață, se citește pe chip și ne determină destinul. Nu înțeleg sub nici o formă de ce, în ultimii ani, oamenii își amână atât de mult… fericirea.

*Nu vă mai așteptați viața. Trăiți-o! Gustați-o!

La o adică ce este timpul? Este cel mai valoros lucru dat oamenilor. Este un leac pentru toate bolile și problemele. Uneori nu știe să treacă. Alteori se termină cu o clipire a ochilor.

Acum, la început de primăvară, mă frământă o mulțime de gânduri. Când mă uit înapoi, înțeleg că oamenii merg pe o cale aleasă de ei, sau impusă în majoritatea cazurilor de circumstanțe, dar nu văd esențialul.

Experiențele bune sau rele ne modelează personalitatea, viața, comportamentul. Iar noi ne schimbăm. De fapt, îmbrățișăm mai multe personaje într-o viață. Pe măsură ce devenim flexibili, tindem spre dezvoltare, zona pe care o ocupăm în lume se extinde. Nu degeaba astrologii chinezi spuneau ca destinul ni-l scriem noi singuri cu fiecare decizie și cu fiecare pas. Tot ceea ce ni se întâmplă în viață, se citește pe chip și ne determină destinul.  Nu înțeleg sub nici o formă de ce, în ultimii ani, oamenii își amână atât de mult… fericirea.

Vă propun spre gândire un articol de Ramona Sandrina.
,,În ultima vreme, mă gândesc din ce în ce mai mult la viață. La a mea și la viață în general. Nu pentru că aș simți anii ce au trecut, ci pentru că îmi doresc să înceapă cumva. Viața. Tot o simt pe la mijloc. E tot pe la mijloc de ceva vreme și nu îmi place.

Sunt un om sensibil, melancolic, iubesc să fiu cu nasul în cărți și capul în nori, dar sunt și foarte practică, iar omul practic din mine mă tot trage de gânduri. Și mă uit în jur. Se spune că dacă vezi și că nu ești singur într-o situație, te poți simți mai bine. Problema este că eu mă simt și mai rău. Mă deprimă. Mă deprimă să văd oameni triști și singuri. Mă deprimă să văd familii care se destramă din ce în ce mai ușor. Să văd oameni care se iubesc și renunță unii la alții cu mare ușurință, iar apoi stau și își duc dorul. Mă deprimă să aud de oameni care se pierd în relații virtuale ani de zile – deoarece nu știu cum să facă față unei relații reale – doar pentru a avea cu cine să își împartă gândurile și să uite de singurătatea din ei și din jur.

Sunt frumoase și relațiile platonice, dar omul e ființă socială și are nevoie de oameni. Are nevoie de o seară într-un local, de gălăgie în jur, de râsete, de o strângere de mână întâmplătoare sau convingătoare. Are nevoie de un umăr. De cineva cu care să își împartă nu doar gândurile ci sufletul, viața, patul. Patul care oricât de puternic ai fi, în timp devine din ce în ce mai mare, mai rece, mai apăsător. Nu mai găsești în el liniștea. Găsești nopți albe.

Nu înțeleg sub nici o formă de ce, în ultimii ani, oamenii își amână atât de mult… fericirea. Ori se grăbesc și în graba lor se pierde toată frumusețea relației și se despart prematur, ori tot amână și amână până rămân singuri. Toți se gândesc la iubire, dar toți o dau deoparte. Unii din cauza carierei, alții din cauza fricii de suferință, iar alții din inconștiență. Și ajungem aici. În mijlocul unei vieți care e tot la mijloc și nu mai începe.

Suferim unii după alții. Ne pierdem în trecut fără nici o posibilitate de a ne rupe de el și nu mai vedem nimic în depărtare. Niciun cer, nicio zare, niciun soare. Nimic. Eu cred că viața e bine să o trăiești fără să o gândești prea mult. Pur și simplu ca și cum ai fi pe vârful unui munte cu parașuta pe umeri și spui: sar! Și… sari! Dacă nu sari atunci, poți pierde tot farmecul ei pe parcurs. Sau vei alerga după ea ca după un ultim tren în care dacă nu mai ajungi se va duce, iar tu vei ajunge numai în stații trecătoare și reci.

Nu vă mai așteptați viața. Trăiți-o! Gustați-o! Lăsați-o să vă trăiască când este timpul și nu o mai grăbiți! Viața are un ritm al ei. Cred că dacă vrem să avem o viață bună, trebuie doar să simțim acest ritm”.

Morala: Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.  Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni şi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decât poţi accepta.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(139 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: