Sergiu Cotruță
Sergiu Cotruță

36 de fotografii, 36 de subiecte în 36 de luni. Asta și-a propus fotograful Sergiu Cotruță, care-și semnează lucrările SerKo.

Recent, dânsul a cutreierat Ungheniul pe timp de noapte, pentru a fotografia 36 de bănci din cartierele orașului. Printre acestea, și banca ”Expresul”, despre care, ulterior, a spus că i-a plăcut mult și că este una dintre cele mai interesante și frumoase.

Obiectivul aparatului său a surprins de toate: și bănci deosebit de furmoase, bine îngrijite, dar și bănci uitate, deteriorate.
”Fiecare dintre băncile pe care le-am fotografiat are ceva aparte, deosebit. Are, dacă vreți, o istorie și o energie absolut fermecătoare”, a făcut o remarcă Sergiu Cotruță, pe care l-am invitat la banca ”Expresul” pentru a discuta mai pe îndelete despre noul său proiect.

De ce ”36”?
Este simplu. La vârsta de 13 ani, am început a fotografia cu un aparat vechi, cu celebrul film de 36 de cadre. Acum, mi-am amintit de acele vremuri, de acel film, și mi-am zis să reînvii tradiția, să realizez un proiect al meu, de suflet, întitulat ”36”.
Am început cu fântânile, și cele moderne, și cele cu cumpănă, și cele părăsite. Apoi, am trecut la copacii singuratici. Mai am fotografiate 36 de stații cu mozaic. Recent, mi-a venit ideea să fotografiez băncile din Ungheni. E primul set de fotografii, pe care l-am lansat în spațiul virtual și mă bucur că a prins la public, am fost observat și de presă.

Și, totuși, de ce băncile din Ungheni?
Ideea a venit pe neașteptate. S-a întâmplat noaptea. Ieșisem cu un prieten la plimbare prin oraș și, involuntar, am început să fotografiez băncile. Pare oarecum straniu, dar eu în suflet sunt mai artistic și, când vine momentul, atunci acționez. Ziua, când toată lumea se grăbește, aceste bănci rămân în umbră, oamenii nici nu le mai observă. Dacă, însă, te oprești, observi cât de interesante sunt. Mi-a atras atenția, în mod special, o bancă instalată în curtea unui bloc din centrul orașului. Era foarte îngrijită, proaspăt vopsită. Aveai impresia că abia ajunsese aici.
Să știți că aceste bănci ne pot spune multe despre oameni, despre viața comunității sau a cartierelor orașului. Privindu-le, ne putem da seama și despre cultura cetățenilor. Unele sunt foarte îngrijite, altele sunt deteriorate și se vede cu ochiul liber că cineva a făcut-o conștient.

Ziceai că ai început să fotografiezi la vârsta de 13 ani. Îți mai amintești de acel moment?
Da, bineînțeles. Primul aparat de fotografiat mi l-au cumpărat părinții. Era cam vechișor, dar costa numai 30 de ruble. Am văzut din start că nu e bun, dar, pe atunci, posibilitățile de a-mi cumpăra altul erau foarte mici. Am făcut, totuși, economii și, de 60 de ruble, părinții mi-au cumpărat un aparat de fotografiat nou, dintr-un  magazin din Sculeni, unde se vindeau mărfuri  confiscate în vamă.
Având deja un aparat de fotografiat mai bun, le făceam fotografii colegilor, astfel că, în scurt timp, am devenit fotograf recunoscut de cei ce mă înconjurau. Primele fotografii erau alb-negru. Developam filmul acasă, într-o soluție specială, pe care mi-o aducea mama de la serviciu. Ea lucra într-un cabinet Röntgen.

Ai făcut mai apoi studii speciale în domeniul fotografiei?
Pare, poate, straniu, dar, după absolvirea școlii, am mers la Universitatea Agrară. Nu m-am reținut, însă, mult acolo. Mi-am dat seama că nu e pentru mine. Fotografia mă interesa mult mai mult decât cadastrul. Ulterior, am făcut dreptul, dar nu l-am practicat. M-am apucat serios de fotografie. Un prieten mi-a împrumutat bani, ca să-mi cumpăr un aparat de fotografiat mai performant. Am mers la prima nuntă în calitate de fotograf și de aici a pornit totul. Continui și în prezent să fotografiez la diverse evenimente și mă bucur de oportunitățile pe care le am.

Când reușești să mai realizezi și proiecte personale, de suflet?
Atunci când îți place ceea ce faci, le reușești pe toate. Apropo, pentru proiectul ”36”, pe care mi l-am propus să-l realizez în trei ani (36 de luni), voi avea nevoie, cu siguranță, de ajutorul prietenilor. Am toate cele pentru a realiza fotografii bune, doar că mă tem că nu voi reuși să selectez subiectele necesare. Deci, am nevoie de idei, cât mai multe, cât mai inspirate. Le voi fi foarte recunoscător celor care mă vor ajuta în acest sens.

Acest articol este produs în cadrul Proiectului ”Vocea cartierului tău”, realizat de ziarul ”Expresul” în cadrul programului ”Încurajarea tinerilor să devină cetățeni activi”, implementat de IREX Europe și AO ”Centrul Media pentru Tineri”, finanțat de Uniunea Europeană. Opiniile exprimate în acest reportaj nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(443 vizualizări)

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: