Expresul

Veronica Gorea: Fiecare cu limba lui maternă

Zilele trecute, am citit o postare pe facebook, care m-a enervat la culme.

Eram în Ucraina, când cineva încer­ca să critice ucrainenii care refuză să vorbească limba rusă. Cică, o femeie a mers într-o librărie din Ucraina să-și procure o carte. Acolo vânzătorul i-a vorbit în limba lui maternă – ucra­i­nea­nă. Femeia a scris public că a fost umi­lită de acel vânzător, care, chipurile, nu i-a răspuns în limba rusă.

Mai mult ca atât, vânzătorul a avut ”tupeul” să o ducă la secția unde era acea carte. Era secția întitulată: ”Lite­ra­tură străină”.
Mai pe scurt, dacă e s-o crezi pe acea femeie, mai rău nu se poate.

Să-mi explice cineva ce fel de comportament e acesta? Eu zic că e unul bolnăvicios.

Toți cei care vorbesc doar limba ru­să se cred atotputernici? Mai bine ar fi puțin mai culți și mai onești și ar învăța o limbă străină.

Bine, să zicem că limba rusă e o limbă de comunicare în țările de est, dar, să-mi fie iertată părerea, în momentul când un rus își bate joc de pat­ri­otismul și limba unui ucrainean, cum numim acest fapt și despre care respect vorbim?

Am fost și în estul, și în vestul Uc­ra­inei. Nu știu cum alții, dar eu am dat peste oameni cumsecade.

Recent, am stat câteva zile la Bu­ko­vel. Peste tot se vorbește doar în limba ucraineană. Și în engleză. Dar, dacă te adresezi în limba rusă, nu îți sare nimeni în cap. Ei doar răspund în limba lor. În cazul în care nu-i înțelegi, mai în­trebi odată și ți se va răspunde în ru­să sau engleză.

După mine, nu poți cataloga acest fapt umilitor. Ucrainenii și-au înțeles, în sfârșit, valoarea lor ca neam. Noi mai avem de lucru la acest capitol.

Fiecare din noi, moldovenii, suntem siguri că, atunci când vom fi în Uc­ra­ina, ni se va răspunde în limba rusă, că doar o cunosc ucrainenii.

Sunt convinsă că puțini dintre noi încearcă să învețe măcar câteva cuvinte ucrainești – din bun simț.

Dacă i-am saluta în limba lor, le-am spune ”mulțumesc” în limba lor, cum credeți că se vor comporta? Ce atitudine vor avea?
În ultima zi petrecută la Yaremcea, o regiune din Ucraina, am trecut prin­tr-o mulțime de mașini și oameni care au venit la o cascadă.

În momentul în care ne deplasam în­cet spre ieșire cu mașina, o doamnă ne zice zâmbind, cu un accent ucra­i­nean: ”Bună ziua”. Și-a dat seama că suntem din Republica Moldova, vă­zând numerele de înmatriculrae.

Exact același lucru ni s-a întâmplat într-o stație Peco din apropierea ora­șului Cernăuți. Evident, acolo cunosc mai bine limba română.

A fost un gest atât de plăcut din partea acestor oameni, că mi-a oferit și mai multă încredere și siguranță în ceea ce scriu acum.
Peste tot în lume sunt categorii de oameni buni și mai puțini buni. Dacă în această viață ni s-a întâmplat să dăm peste un om care ne-a creat probleme într-o țară, nu înseamnă că toți de acolo sunt la fel. Cert e că, indiferent unde mergi, trebuie să respecți regulile acelei țări, limba și, mai ales omul de acolo, dacă vrei să fii respectat.

(225 vizualizări)