Expresul

Lucia Bacalu: Chiar nu le este rușine?

Mă tot gândesc, de la un timp, la cei care au nimerit la guvernare, fie că e vorba de primari, consilieri locali sau funcționari publici din consiliile raionale.

Logic, ar fi trebuit să fie pentru noi toți, muritorii de rând, un model. Ar fi trebuit să fie cei mai buni dintre cei buni.
Sunt sigură că foarte mulți dintre noi anume la asta ne-am gândit, când am mers la urnele de vot. Și ne-am bucurat când i-am văzut că au câștigat încrederea oamenilor.

Ce se întâmplă acum?
Am văzut-o cu toții pe proaspăta primară de la Jora de Jos, Marina Tauber: cu fața desfigurată, strigând injurii la adresa unei jurnaliste. L-am văzut și pe celebrul primar de Orhei, amenințând și utilizând jargoanele unui adevărat pușcăriaș.

Am văzut, la Nisporeni, funcționari publici urlând, astfel încercând să încurce unei întâlniri a nisporenenilor cu deputata Maria Ciobanu, dar și cu alți politicieni din Republica Moldova, toți originari din Nisporeni.

Am văzut la Ungheni consilieri raionali și primari suflând în vuvuzele și megafoane.

Nu știu cum lor, dar mie mi s-a făcut rușine. Pentru ei, în primul rând.

De atunci tot mă întreb: oare lor nu le este rușine? Oare asta le este menirea? La asta au visat?

Înțeleg perfect ce înseamnă luptă politică și că ea trebuie să existe. Dar mai știu că această luptă politică trebuie să fie civilizată.

Sunt sigură că printre funcționarii și primarii ce au nimerit în acest vârtej al inculturii sunt și oameni conștienți de ceea ce se întâmplă, oameni școliți. Chiar nu le este rușine de ceea ce fac?

I-am văzut pe unii stând pe margine. Încercau oarecum să se detașeze de ceea ce se întâmplă.
Întrebarea mea e de ce au venit? Nu mai au cu ce se ocupa? Au terminat toate treburile?

Discutam, acum câteva săptămâni cu câțiva primari. Toți, dar absolut toți, vorbeau cu indignare, iar glasul le tremura când încercau să caute scuze la acțiunile lor care nu le sunt caracteristice.

Cum, Doamne, au ajuns să fie ”cățeii” unor personaje dubioase, fără scrupule și fără prea multă minte în cap? Chiar le place în ce situație s-au pomenit? De ce se tem? Ce au de pierdut?

Oare chiar atât de tare au fost zombați că deja nu-și mai dau seama cât de penibili sunt?

Nu știu dacă mi-i milă de ei. Și dacă ar trebui să ne fie milă de ei.

Da, știu: unii dintre ei chiar muncesc, construiesc, repară, reamenajează, implementează proiecte în localitățile lor. Ce folos, dacă, apoi, vin și suflă în vuvuzele sau, cel puțin, devin parte a unui astfel de spectacol de prost gust.
Și când te gândești că acești oameni se consideră intelectuali, sunt fruntea localităților din care vin.

E atât de complicat să pui piciorul în prag și să spui răspicat: gata, până aici!  Probabil. Căci asistăm la o degradare totală.
Asta am vrut? Asta avem!

Apropo, citeam undeva niște explicații privind mitingul din 29 iulie de la Ungheni și contramanifestarea unor persoane dubioase, susținute, așa cum ziceam, de oameni pe care-i consideram cu scaun la cap. Cică, nu trebuia să fie așa. Pur și simplu, cele două grupuri s-au intercalat, la un moment dat.

Pe cine vreți să prostiți, oameni buni? Cine să vă creadă?
Adevărul e că așa a fost planificat din start. Doar că cei cu vuvuzelele s-au făcut de râs.

(435 vizualizări)