Tot aud, ba ici, ba colo, plângându-se unii primari, directori de instituții de tot felul, conducători de rang raional și mulți alții, că, vezi Doamne, ei muncesc, iar poporul îi nedreptățește, îi critică.

Și asta, în timp ce ei nu-și văd capul de lucru, au renunțat până și la concediile lor legitime, au uitat de familii și așa mai departe.

Să știți că eu îi cred. Pe majoritatea dintre ei. Muncesc. Unii, chiar din greu poate.
Dar cine știe despre asta? Ați văzut cumva comunicate de presă formulate profesionist, cu explicații, cu cifre exacte, cu date concrete?

Nu. De-a lungul anilor, am citit zeci, dacă nu chiar sute de comunicate despre activitatea unor funcționari publici atât de nivel local, cât și raional. Am citit și am răscitit și, trebuie să recunosc, aproape niciodată nu am înțeles nimic.
Cum să înțelegi, dacă toate aceste comunicate, mai nou știri, sunt realizate după același calapod de tip sovietic, cu un limbaj de lemn. Și, nu știu de ce, peste noapte s-au trezit toți mari scriitori, fotografi, jurnaliști, comunicatori etc.

Ca să înțelegeți mai bine ce înseamnă limbaj de lemn, voi aduce un exemplu din mai toate comunicatele remise de oficialități.
De obicei, încep așa: ”Astăzi, cutare sau cutărică, a făcut o vizită în satul X sau Y.”. Apoi se zice că acel cutare sau cutărică a avut o întâlnire cu activiștii locali, fie consilieri, șefi de instituții și întreprinderi, voluntari sau altceva.

Buuun.

Ce subiecte au fost puse în discuție? Simplu.
De obicei, se spune scurt: ”diverse”.  Las-să-și pună mintea în mișcare cei care citesc și să ghicească ce o fi însemnând diverse. Apoi, funcționarul s-a întâlnit și cu cetățenii, care i-au adresat întrebări.

Ce fel de întrebări? Corect: diverse. Sau numeroase.

Și finalul, care întotdeauna încununează opera. Cică, au rămas cu toții mulțumiți, impresionați, iar întâlnirea a fost foarte utilă. Cutare sau cutărică a promis că va încerca să soluționeze problemele ce au fost aduse în prim-plan.
Care probleme, vă veți întreba? Diverse.

Și niciodată, dar absolut niciodată nu am citit despre o problemă concretă, dureroasă pentru întreaga localitate, sau pentru instituția respectivă, chiar dacă astfel de probleme sunt cu duiumul. Niciodată nu am citit un răspuns public concret, cu cifre și date concrete, care să lămurească odată și pentru totdeauna o situație sau alta.

Este adevărat, pentru un comunicat cu de toate, trebuie să muncești, să transpiri un pic. Și să mai știi cum să-l scrii. Sigur că e mai simplu să faci câteva fotografi, cu oficiali pe la mese – de obicei se schimbă culoarea meselor sau a pereților – în rest, cam aceleași mutre serioase, ca să nu le zic posace; sau, dimpotrivă – zâmbărețe.

Plasăm câteva fotografii pe rețelele sociale, ne lăudăm un pic, ne frecăm palmele și mergem înainte mulțumiți. Iar omul de rând nu a înțeles nimic. Nu a înțeles, pentru că nu există o comunicare adevărată, zi de zi, minut de minut.

Nu putem sau nu vrem?

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(98 vizualizări)

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: