Expresul

Mi-e foarte-foarte dor de frumos și de bun

Dacă e să vorbim despre ce admir eu la oameni, este autocontrolul. Puterea de a rămâne calm. Mai ales în diferite situații sau crize ale vieții. E unul dintre lucrurile ce îmi lipsește total, dacă e să fiu modestă.

S-a demonstrat că a-ți revărsa nervii nu contribuie la calmare. Din contră, starea negativă se autoalimentează.

Sigur, nu e obligatoriu să te consumi, să taci, mai ales dacă vezi portocaliu în fața ochilor. Cică, trebuie să numeri până la 10 sau 100. Eu număr până la 1000. Dacă nu ajută, te retragi și îți analizezi viața. Nu mă ajută.

Cică, principalul motiv este scăderea încrederii în sine. Sau diminuarea imaginii de sine, sau construirea uneia greșite. Iar dacă te mai socoți buricul pământului, ne-am ars. Să zicem!

Dar cred că ar fi cazul să-i analizăm puțin și pe cei ce ne înconjoară. Veți vedea că cu număratul nu merge. În fine, toți fac umbră pe pământ. Știe Dumnezeu ce știe, dacă a amestecat lupul cu oaia, săracul cu bogatul și prostul cu deșteptul.
Am citit undeva că cea mai enormă ofertă gratuită pentru noi este trecutul. Cei care nu o analizează și nu o acceptă pierd. Sunt săraci lipiți pământului la capitolele: minte, inimă și viață.

Astăzi suntem foarte orgolioși. Orgolioși să uităm răul ce ni s-a făcut nouă și binele ce l-am făcut noi. Sau invers, răul pe care l-am făcut noi și binele ce ni s-a făcut nouă.

Nu suntem centrul pământului. Lângă noi trăiesc oameni mult mai interesanți ca noi.

Cândva, un înțelept a zis: ”În lume există trei lucruri importante, de care depinde viața noastră și pe care nu le poți întoarce înapoi: timpul, cuvintele, posibilitățile. Alte trei  lucruri pe care nu trebuie să le pierzi: demnitatea, speranța și pacea. Iar cele mai importante trei lucruri care trebuie să fie în viață: încrederea, credința, iubirea. Și, spre final, trei lucruri care nu sunt permanente: norocul, puterea, bunăstarea. Cele trei  lucruri care te caracterizează: realizările, onestitatea, munca. Altele trei lucruri care te distrug: furia, mândria, alcoolul. Și mai sunt trei lucruri, cele mai greu de spus: ”ajută-mă”, ”iartă-mă” și ”te iubesc”.

Vreau să vă propun câteva rânduri scrise de marele Gabriel Garcia Marquez. Dacă, pentru o clipă, Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiață de cârpă și mi-ar oferi o bucată de viață, fără îndoială că n-aș spune tot ceea ce gândesc, dar m-aș gândi la tot ceea ce spun. Aș aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu adevărat.
Aș dormi puțin, n-aș mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem șaizeci de secunde.

Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când ceilalți adorm. Aș asculta când alții vorbesc. Aș trăi ca îndrăgostit de dragoste.
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucățică de viață, m-aș îmbrăca simplu, aș cădea în genunchi în fața soarelui, lăsându-mi goale corpul și sufletul.

Dumnezeule, dacă aș avea o inimă, mi-aș scrie ura pe gheață și aș aștepta primele raze de soare.

Cu un vis al lui Van Gogh aș picta pe stele un poem de Benedetti și i-aș oferi lunii un cântec de Serrat.

Aș stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simți durerea spinilor și sărutul petalelor.

Dumnezeule, dacă aș avea o bucată de viață, n-aș lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc.

Aș demonstra oamenilor cât se înșeală crezând că încetează să se îndrăgostească, îmbătrânind, fără să știe că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească.

Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să știe că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.
Am învătat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.

E adevărat că multe am putut învăta de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când mă vor pune în această cutie, vai, eu voi fi murit deja”.

Vedeți, ne luptăm în fiecare zi atât de mult şi de tare pentru a face bani şi pentru a câştiga putere. Neglijăm sănătatea noastră, timpul pe care ar trebui să-l acordăm familiei noastre. Într-o zi, când ne vom uita în urmă ne vom da seama că nu avem nevoie de chiar atâtea lucruri. Dar atunci nu vom mai fi capabili să întoarcem timpul înapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut. Și am așa un dor de frumos și de bun. Dor de oameni frumoși și deștepți. Un dor de care nu poți să te vindeci.

Morala: Nu există întâmplarea, există o invizibilă mână a destinului care redă fiecăruia ceea ce a dat. Fiecare dintre noi, oricât de puternic nu ar fi, are nevoie să fie ținut uneori de mână. Important este să fii fericit, nu să pari fericit.

(109 vizualizări)