Merită să le amintim veteranilor despre război, să le aducem aminte persoanelor în etate cum au fost deportate? Sau e mai bine să comemorăm această zi pur si simplu, fără a scoate un cuvânt? Oare nu trebuie zilele cu negru în calendar să fie  comemorată în tăcere, fără mari promisiuni și minciuni ale guvernanților?

Oricum, puține s-au făcut pentru veterani, persoane deportate.

Săptămâna trecută, ne-a vizitat un cititor. Am rămas plăcut surprinsă să aflu că există oameni de o vârstă respectabilă, care au aproape aceleași viziuni ca și ale mele. Mi-a vorbit într-o română impecabilă. Mi-am zis atunci că avem cu ce ne mândri. Avem oameni în etate cu care ne mândrim, cărora le datorăm respectul pentru verticalitate și demnitate.

Știm cu toții, că într-un timp scurt, adică 27 de ani de independență, puțini au putut să se mențină verticali și să nu cadă ispită banilor, puterii și șefiei.

Pe lângă noi, tinerii, persoanele în etate sunt și ele o pătură a societății suficient de vulnerabilă. Și, dacă noi putem să ne informăm, selectând sursele de informare, cei bătrâni au mai puține posibilități de așa fel.
Dacă noi putem pleca în căutarea un viitor mai bun, ei deja au puține posibilități de acest fel. Persoana respectivă, de care vorbeam mai sus, mi-a adus un ziar – ”Veteranul”.

Doar denumirea e în limba română, în rest, cele câteva pagini sunt scrise în limba rusă. Dar oare toți bătrânii și veteranii din Republica Moldova vorbesc limba rusă? Dar oare nu-i corect ca să fie și ei respectați în țara lor?

Bine, unii nu sunt de acord cu limba română și o numesc ”moldovenească”, deși ”moldoveneasca” este un dialect și e timpul deja să se înțeleagă. Dar limba rusă a cui este? Ce are această limbă cu noi?

Cum poate fi tipărit un ziar de stat, înregistrat la Camera Înregistrării de Stat de pe lângă Ministerul Justiției al Republicii Moldova, doar în limba rusă. Dacă era tipărit în limba română și rusă, totul era clar.

Ziarul are o abordare și o politică editorială care  nu este onestă față de cititori, ba din contră.

În primul rând, aici se publică diferiți ”autori”, iar publicația nu-și asumă responsabilitatea pentru conținut. Cică, ei publică orice, chiar dacă nu corespunde cu poziția redacției.

Aberant, nu? Oricine poate denigra și poate lăuda cu sau fără treabă, ziarul nu poartă răspundere. Răsfoiesc cele patru pagini. În prima – amintiri peste amintiri despre război. Mai jos, o poezie ”Deti voinî”, în traducere ”Copiii războiului”.

După mine, acești oameni în etate, veterani de război merită respect, o pensie demnă, un ziar în limba lor maternă și nu atâtea amintiri despre război. Cred că aceste amintiri sunt și mai amare, când văd că au luptat, s-au întors invalizi, bolnavi, iar  statul le oferă o pensie doar de supraviețuire.

Eu cred că un ziar pentru persoanele în etate, tipărit doar în limba rusă lezează și mai mult demnitatea veteranilor.
Timp de câteva secunde, răsfoind acel ziar, m-am gândit că buneii și străbuneii noștri care au mai rămas, au dreptul la un  trai mai bun. Ei au știut doar de război, conflicte și ajutoare mizerabile.

Mi-aș dori ca persoanele în etate să meargă la un film, la un teatru, să ducă un mod sănătos de viață și să poată trăi în pace și prosperitate până la sfârșitul vieții.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(184 vizualizări)

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: