Vasile Oboroc din Chirileni are 70 de ani și, de când se ține minte, crește și îngrijește de oi. Vasile Oboroc, în vârstă de 37 de ani, tot din Chirileni și feciorul primului Vasile Oboroc, a călcat pe urmele tatălui său și tot de oi are grijă.

Cei doi au fost invitați, recent, la un atelier de cercetare și valorificare a tradiției folclorice din cadrul Festivalului ”Acasă la etnomuzicologul Andrei Tamazlîcaru”, pentru a le vorbi celor prezenți despre această veche și frumoasă îndeletnicire – păstoritul.

”Totul se făcea cu dragoste. Acum – pentru bani”

Nea Vasile își amintește cu drag cum, de mic, se  ocupa cu oieritul. Zice că a făcut-o mereu cu tragere de inimă și dragoste de păstorie. Copi fiind, simțea cum e atras de oi pe deal.  ”Acum nu mai sunt ciobani ca altădată”, face o remarcă, după care explică: ”Actualii ciobani cam o dau cu păhărelul. Noi am crescut generații de ciobani, ne-am străduit să le oferim tot: și condiții, și înțelegere, dar puțini din ei au devenit gospodari”.

Timpurile sunt altele, consideră oierul, apoi o dă iar în amintiri: ”Mai înainte, ciobanul se trezea la  ora trei dimineața, ca să bată bolohanii până la stână. Se spăla repede pe față și la muncă, pentru că la ora patru începea mulsul oilor. La ora șase dimineața, oile trebuiau să fie pe deal, ca la amiază, pe la ora doisprezece, să se întoarcă și sătulă, și cu lapte, astfel ca lumea să fie mulțumită”.

Ce se întâmplă acum? Nea Vasile are răspunsul: ”Azi, ciobanii pot lipsi și de la lucru. Sau pot să plece fără să te anunțe. Pe vremea mea, ciobanul era un om responsabil, el răspundea de oile din sat și de laptele pe care-l primeau gospodarii. Totul se făcea cu dragoste. Acum – pentru bani”.

Dinastia continuă
Bucuria lui Vasile Oboroc e fiul său, Vasile. A făcut o facultate, Facultatea de Istorie la Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă” din  Chișinău. Este profesor de istorie la școala din sat, dar are cunoștințe vaste și în ale oieritului. Își ajută tatăl necondiționat.

”Când faci și istorie, și mai îngrijești de oi, e mai mare dragostea”, spune, zâmbind, Vasile Oboroc (fiul), după care continuă: ”Tata e trist când vede ce a rămas azi din oierit. Pe vremuri, a ales să fie cioban din dragoste pentru oi, nu pentru că nu avea cu ce-și hrăni copiii. Avea, dar pasiunea pentru oierit a fost și rămâne mare”.

În ale oieritului, Vasile Oboroc (fiul) se pricepe foarte bine. Știe istorie și tradiție: începând de la sacrificarea mielului la sărbători, până toamna târziu, când se pregătesc oile de iernat – despre toate poate să vorbească ore în șir. Este de o înțelepciune mai rar întâlnită în rândurile oamenilor ce se ocupă de oierit.

Apropo, dânsul ne-a zis cț oile se mulg de trei ori pe zi. ”Regimul trebuie respectat el sfințenie. E un respect și față de tine, și față de animal”, spune, apoi concluzionează: ”Aceasta înseamnă să ai tragere de inimă, aceasta am învățat de la tata”.

Vremuri grele au venit
În prezent, oieritul a devenit o ocupație foarte dificilă și, se pare, așa cum susțin cei doi ieri din chirileni, pe cale de dispariție. Cel puțin, la noi.

Nu mai există imașuri, unde oile să se simtă în larg. Nu există gunoiști autorizate, unde să poți evacua gunoiul de la oi.
”Ai de furcă mereu cu cei de la ecologie. Tot vin și ne amendează. Eu înțeleg totul, dar de ce nu creează condițiile necesare și apoi să ceară de la noi?”, se întreabă Vasile Oboroc (fiul).

Zice că niciodată nu dă foc la gunoi sau la lână. Îl lasă la putrefacție, ca apoi să-l utilizeze în calitate de îngrășământ mineral. Dar și asta le este interzis de ecologiști. Iar gunoiști autorizate cum nu au fost, așa și nu sunt. ”Ne este greu cu imașurile, ba sunt ale primăriei, ba iese cineva cu măciuca atunci când treci pe acolo cu oile. Bine că mai avem livezi și ducem oile să pască pe acolo”, adaugă.

Păreri la rece

În acea zi, directoarea Centrului Național de Conservare și de Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, Diana Dicusar, a avut doar vorbe frumoase în adresa celor doi oieri, subliniind că amenințarea, gen ”dacă nu vei învăța, vei ajunge cioban”, nu-și are totdeauna rostul. ”Iată un exemplu frumos. Iată un crescător de oi cu studii superioare, care vorbește cu atâta drag despre cea mai veche îndeletnicire a poporului nostru – oieritul”, a punctat dânsa.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(131 vizualizări)

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: