Expresul

Călărășeancă, psihoterapeut în Portugalia: ”E bine acolo unde nu suntem noi”

Tatiana Chiochiu, sau cum o cunosc călărășenii, Tatiana Ioniță, a decis să plece din țară. Avea 21 de ani. Își dorea să se dezvolte din punct de vedere personal și profesional.

Acum, la cei 30 de ani ai săi, zice fără pic de ezitare că și-a ales calea potrivită. Este un psihoterapeut de succes în Lisabona, Portugalia.

Cu doi ani în urmă, și-a deschis un cabinet privat, unde face psihoterapie. Drumul succesului, spune Tatiana, a fost greu și anevoios.
”L-am urmat pe soțul meu, care era stabilit cu familia în Portugalia. I-am zis din start ca nu vreau să muncesc la negru, că vreau să mă dezvolt. A fost de acord. Am lăsat totul aici și am plecat în Portugalia. Totul s-a întâmplat foarte rapid”, își amintește tânăra.

Au trecut nouă ani de atunci. Și ea a trecut, în acești ani, prin multe greutăți, a vărsat multe lacrimi, s-a confruntat cu realități dure.

Adaptarea a fost foarte grea pentru Tatiana. ”Nu puteam ieși nicăieri, pentru că nu cunoșteam limba portugheză. Deci, nu puteam socializa, nu cunoșteam pe nimeni. Mi s-a luat, practic, graiul, iar acest lucru a fost foarte traumatizant pentru mine. Voiam să mă întorc acasă”, povestește.

Unica soluție pentru ea atunci, ca emigrant care nu știe limba țării, era să presteze servicii de curățenie. Ea, îsnă, nu își dorea acest lucru. Avea un vis al ei și voia să și-l realizeze.

A găsit un anunț de angajare la o cafenea și a mers încolo. A fost acceptată, dar , necunoscând limba, a abandonat activitatea peste câteva zile. Ulterior, s-a angajat la o fabrică de dulciuri și s-a confruntat cu aceeași problemă.

A început să studieze portugheza privind televizorul. Astfel a ajuns să o cunoască foarte bine. ”Mi-a rămas un pic de accent, cred că nu va dispărea niciodată”, spune Tatiana.

S-a angajat apoi recepționeră la un hotel. A lucrat apoi secretară la Școala internațională de Psihoterapie Somatică și Biosinteză (Centro de Psicoterapia Somática em Biossíntese), ca mai târziu să o absovească și ea.

Acum este studentă în ultimul an la o universitate de stat. Învață pedagogia socială, care, afirmă ea, se completează perfect cu psihoterapia. ”Sunt foarte mândră de această realizare. Am reușit susțin examenul la limba și literatura portugheză pe nota 18, adică 9 cum ar fi la noi. Astfel, am fost admisă la o universitate de stat”, a subliniat Tatiana.

Are un blog al său, creat recent, unde scrie despre oameni necunoscuți, despre oamenii care îi trezesc curiozitatea, despre oamenii îmbrăcați în haine simple.

Am întrebat-o unde își vede viitorul. A răspuns simplu: ”Eu trăiesc cu prezentul. Deocamdată, mă văd trăind aici, în Portugalia, unde am o casă și o familie, unde s-a născut fiica mea, Eva”.

A recunosct că în Moldova va veni doar în ospeție. Nu intră în planurile ei revenirea acasă, pe unde nu a mai dat de opt ani.
Totuși, la balconul cabinetului ei crește un trandafir, care îi amintește de bunica ei de la Hârcești, Ungheni. La final, a mai spus o singură frază: ”E bine acolo unde nu suntem noi”.

(1.071 vizualizări)