Expresul

Ala Mutilica: Ieri și azi, portret de grup

Unii cred că viața este datoare să le ofere numai bucurii. Se plâng când sunt puși în fața unui zid de nepătruns. Se simt obosiți, lunecând prin văile întunecate ale sufletului și nu văd partea luminoasă.

Altora le place să dea lecții, oriunde ar apuca: acasă, la serviciu, în stradă, cunoscuților, prietenilor. Aceasta e marea lor pasiune: să-și salveze aproapele, mai ales împotriva voinței celui din urmă. Ei sunt ferm convinși că-s păstorii turmei și o apără de lupii haini.

Încercând să-i facem pe ceilalți buni, îi umilim și-i strivim.
Cu cât suntem mai nesiguri pe noi, cu atât vom crede că tot ce zboară se mănîncă. Iar când ne sperie, ne spunem că ”dracul nu poate fi atât de negru” și ne ascundem capul ca struțul în nisip. Trăim într-o epocă a obsesiei pentru popularitate. Comparativ cu acum câteva decenii, scopurile oamenilor la ora actuală reflectă tot mai mult dorința lor de a avea cât mai multă putere, a fi cât mai influienți.

Unii consideră că au făcut destul, că nu mai depinde de ei, că mai au și alții ceva de făcut.
Cu peste 2000 de ani în urmă, Horațiu spunea: „Trăiește clipa și fii cât mai puțin încrezător în viitor”.
În 1934, Emil Cioran, probabil inspirat de Horațiu, scria: ”Toţi învăţăm să trăim după ce nu mai avem nimic de aşteptat, iar când trăim nu putem învăţa nimic, fiindcă nu trăim în prezentul concret şi viu, ci într-un viitor fad şi îndepărtat”.
Mai aproape de zilele noastre, cu cinismu-i caracteristic, Murphy a spus: ”Zâmbește: mâine va fi și mai rău!”.
Am dat de un articol, pe care chiar vreau să-l citiți. Închipuiți-vă că ați trăit în anul 1978. În 40 de ani, care au trecut ca vântul, s-au schimbat atâtea, că nici nu cred că vă puteți imagina.

Vă propun câteva situații, să vedeți deosebirea.

”1. Petrică lansează un planor în curte. Acesta zboară și cade jos, nimerindu-i în cap lui Vasilică, care cade jos și își murdărește scurta cea nouă.
1978. Tatăl lui Petrică îi face observație fiului pentru neatenție. Petrică îi cere scuze lui Vasilică. Vasilică se scutură de praf. Toți împreună se uită cum zboară planorul.
2018. Tatăl lui Vasilică cere de la tatăl lui Petrică să-i plătească despăgubiri materiale. Îl amenință că va depune plângere la poliție.

2. Doamna Maria își cheamă clasa să îi ajute seara la curățenie în cabinet.
1978. Copiii vin, fac curățenie în cabinet și în coridor. Udă florile, șterg praful.
2018. Părinții indignați merg la directorul școlii și se plâng de încălcarea drepturilor copiilor. Doamna Maria se alege cu o preântîmpinare.

3. Pavel sare peste ,,capră” la ora de educație fizică, aterizează nu prea bine și își întinde ligamentul gleznei.
1978. Colegii îl ajută să ajungă la cabinetul medical, unde i se acordă primul ajutor. Profesorul, împreună cu elevii, clarifică ce greșeală a făcut Pavel în executarea exercițiului. Peste o lună, Pavel joacă fotbal și sare ”capra” fără greșeli.
2018. Pavel, de unul singur, schiopătează până acasă, deoarece medicul a fost înlocuit cu un psiholog. Părinții fac cerere în judecată pe numele profesorului. Judecata decide să li se plătească compensarea prejudiciului. Profesorul este concediat. Se inițiază o campanie pentru interzicerea educației fizice în școli.

4. În clasă se clatină câteva bănci.
1978. La ședința cu părinții toți cad de acord să rezolve problema volutnar în cea mai apropiată sâmbătă. Câteva ore de lucru și toți sunt mulțumiți.
2018. Diriginta anunță că e nevoie de bani pentru reparația băncilor. Părinții copiilor ale căror bănci sunt în regulă refuză. Și ceilalți refuză să dea bani, afirmând că trebuie să plătească toți sau niciunul. După adunare, un părinte spune că școala se ocupă de spălarea banilor și propune șă depună plângere la procuratură”.

Morala: Când trecutul intervine în prezent este greu să păşeşti în viitor. Oamenii vor să schimbe totul, dar, în același timp, ar dori ca totul să rămână la fel. Nu poți schimba trecutul, dar poți strica prezentul făcându-ţi griji în privința viitorului.

(92 vizualizări)