O să încep cu câteva versuri ale scriitorului Dumitru Matcovschi: ”Se-ntâmplă lucruri stranii, aici, la noi acasă./ Și dacă se întâmplă, se-ntâmplă și atât! /Minciuna și-adevarul stau la aceeași masă,/ Beau din aceeași cupă și nimănui nu-i pasă,/ Păcatul poartă cruce cu lănțișor la gât”.

Sunt atât de actuale aceste versuri, că mă întreb uneori dacă vremurile acestea pe care le trăim sunt cu adevărat prescrise nouă, moldovenilor.

Timpul parcă ar fi trebuit să-și pună amprenta asupra noastră. Să ne schimbe gândirea. Să ne schimbe comportamentul.

Modernizarea, parcă, trebuia să contribuie la atitudinea și deciziile noastre.

Dar se pare că totul e făcut pentru alți oameni. În Republica Moldova lucrurile stranii se întâmplă tot mai multe.

Probabil, voi fi criticată, dar nu pot să trec cu vederea că în secolul 21, când oamenii folosesc tehnologii moderne și inventează atâtea lucruri, la noi se mai umblă cu icoanele pe dealuri, pentru a aduce (nu știu cum) ploaie.

Nu înțeleg ce are una cu alta? Ce are clima cu credința și, dacă are, de ce fețele bisericești nu fac slujbe în biserică, unde să cheme toată lumea credincioasă să se roage pentru ploaie?

Nu înțeleg de ce se umblă pe dealuri cu crucile alea purtate în mâini și toți sunt chinuiți? La urma urmei, dacă tot vorbim de pământuri, în lume, de mult timp, se folosesc sisteme de irigare, fără preoți pe dealuri.

Până a mă adresa la fețele bisericești, care din câte înțeleg nu pot ieși din primitivismul acestor obiceiuri, aș avea o întrebare către Guvern. De ce ne lasă să fim proști? Cât de proști ne consideră ei pe noi, ca să ne lasă să umblăm pe dealuri după ploaie? De ce un Orheiland (parc de distracții în Orhei) se poate de construit, dar sisteme de irigare nu? Sau are Guvernul un pact cu biserica să ne prostească de tot?

Poate că oamenii care merg cu crucile pe dealuri nici nu au auzit de sisteme de irigare, dar ele sunt, sunt în toată lumea, numai nu la noi.

În lume, din cele aproximativ 1,5 miliarde de hectare de teren arabil, aproximativ 300 de milioane sunt irigate. În România, ca să nu explic ce se întâmplă la nivel mondial, cu aproximativ șapte ani în urmă, au suferit o secetă de nedescris. Pierderile în agricultură i-au făcut pe fermieri să înțeleagă că a merge cu crucile pe deal nu e cea mai eficientă soluție, că e nevoie de sisteme de irigare,pentru a avea o producție bună.

Faceți un calcul: câți bani s-au investit pentru concertele de 1, 8, 9 mai? Sau cât costă plimbările lui Dodon la Moscova, în Turcia, Grecia?  Și cum puteau fi folosiți acești bani pentru sisteme de irigare.

De ce vă lăsați prostiți? Credința nu are nimic cu clima noastră, moderat-continentală, care se caracterizează prin iarnă blândă și scurtă, cu puțină zăpadă și vară caldă de lungă durată, cu o cantitate scăzută de precipitații.

Și atunci, ce naiba căutăm pe dealuri? De două decenii deja, secetele sunt frecvente şi devin tot mai intense? Ce face Guvernul? A, da, ne face concerte.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(523 vizualizări)

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: