Răsfoiam o carte veche de citate și m-a frapat una dintre ele: ”Suntem fiinţe de rostiri şi de tăceri, care înaintăm uneori pe acelaşi drum, foarte aproape unii de alţii, dar mult mai rar ne aflăm în acelaşi timp pe cele patru drumuri care se numesc: a îndrăzni să ceri, a şti să dai, a putea să primeşti şi a-ţi asuma riscul de a refuza”.

Mă gândeam cum e viața. Foarte ciudată. Nu ne prea asumăm riscuri. Ne place mai mult bârfa, durerea altcuiva sau să stăm și să batem din palme, când cineva e înjosit.

Unul dintre cele mai mari lipsuri majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrăzneala, ci adevăratul curaj, care în fața fiecărei probleme spune liniștit: ”Există cu siguranță o soluție pe undeva, iar eu o voi găsi”.

Avem mai multă încredere în oameni necunoscuți decât în cei cu care conlucrăm zi de zi. Majoritatea dintre noi avem încredere să ne urcăm într-un autobuz condus de un necunoscut. Acordăm încredere acestor oameni și multor altora, cum ar fi medici, profesori, traineri, zidari, constructori. Mai puțin avem încredere în noi înșine.

Viața noastră nu este nici drept, nici obligație. Este o stare efemeră, provizorie. Are câteva rădăcini pe care nu toți le înțeleg: a trăi în prezent, a accepta inevitabilul, a prețui miracolele imprevizibilului și a-i iubi pe toți necondiționat.

”În una dintre cele mai simpatice povești este vorba despre o bătrână broască țestoasă care avea doi prieteni buni, doi bâtlani. Ei au trăit în armonie până când a venit o secetă cumplită, care a secat balta lângă care locuiau.

Cu tot regretul, au fost  obligați să caute soluții ca să se salveze. Pentru bâtlani era simplu: își luau zborul și nu se opreau până nu găseau un loc bun, dar cu broasca ce să facă?

S-au hotărât să găsească o tijă solidă, pe care să o țină fiecare de câte un capăt, iar broasca să se prindă cu gura de mijloc.
În sfârșit, cei trei prieteni și-au luat zborul. Desprinderea de pământ a fost cam dificilă. Cei doi bâtlani nu erau obișnuiți cu această greutate, dar, curând, au adoptat un ritm regulat, desfăcându-și la unison aripile puternice.

Zburau astfel peste pământul pustiit: câmpuri de bumbac devastate, orezării abandonate și, ici și colo, corpuri de animale moarte. Pe la amiază, pe masură ce înaintau spre nord, peisajul devenea mai verde, mai vesel.

Pe la mijlocul după-amiezii, țăranii care lucrau în câmp au zărit acele zburătoare ciudate.
”Vedeți ce inteligentă este țestoasa!”, au exclamat ei, după care au explicat de ce: ”E transportată de doi bâtlani!”.

Broasca s-a ferit să răspundă, dar, în timp ce strângea bățul în gură, savura complimentele.
Acum treceau deasupra unui oraș cu templuri, grădini, acoperișuri aurite. Vorbele de laudă, rostite la adresa ei, o îmbătau ca o mireasmă puternică de tămaie.
”Să fie oare regina țestoaselor? Ați remarcat ce bidivii are? Ce mod inteligent de a călători!”, se auzea.

Cei doi bâtlani și-au continuat zborul, dar oboseala începea să le îngreuneze aripile. Erau nerăbdători să găsească un râu, un lac liniștit, unde să coboare.

Când treceau pe deasupra unei pajiști, câțiva ciobănași au arătat spre ei cu degetul. Doamna țestoasă, care nu se mai sătura de complimente, a tras cu urechea: ”Uitați-vă la bâtlani, a spus un băiat. O poartă pe țestoasa aceea, probabil ca să o mănânce la masa de seară. Cât sunt de inteligenți!”.

”Ciobani prostănaci! Nu întelegeți nimic!”, a vrut să strige ea.

Dar, cum a deschis gura, s-a prăbușit la pământ și carapacea s-a spart.
Cei doi bâtlani au coborât triști, s-au rotit o clipă deasupra sărmanei lor prietene, apoi au dispărut în depărtare.

Ințeleptul, spune maestrul zen, primește la fel laudele și disprețul. Nimeni nu ne poate agresa moral fără consimțământul nostru, noi suntem cei care deschidem căile supărării.
Nimic nu ar fi trebuit să o facă pe broasca țestoasă să dea drumul bățului. Insulta, disprețul, reprezintă opinia celui care o face, e problema lui, nu a noastră. Cine e perfect?”.

Morala: Norocul orb ajută îndrăzneala oarbă. Sunt vremuri în care nu poţi înainta decât mergând contra curentului. Datoria oamenilor prudenți este să prevadă greutățile înainte de ivirea lor și să le împiedice să apară, iar datoria celor curajoși este că, atunci când greutățile se ivesc, să le înfrunte.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(62 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: