Uneori mi se pare ca unii oameni fac parte din lumea necuvântătoarelor.

Da, noi toți trăim cu convingerea că viața noastră are un sens. Că avem un loc în univers. Că suntem unici. Ne deosebește de animale poate numai gândul că viața noastră este finită.
De aceea dorim cu toții de a lăsa în urmă ceva ce să transceadă existența noastră biologică. Vrem copii. Vrem să creăm lucruri care să rămână. Încercăm să fim deștepți.

Dar nu prea înțelegem un lucru, că un om deștept cu adevărat are mintea deschisă nu doar la ceea ce se petrece în afara ei, ci și la ceea ce se mișcă și cum se mișcă în interiorul ei.
Un om deștept nu confundă bunătatea cu credulitatea. Un om deștept are umor. Are bun simț. Un om deștept nu ia niciodată decizii greșite.

În majoritatea cazurilor, dorința de a aparține unui grup de prieteni ne face să luăm decizii incorecte. Suntem tentați să ascultăm sfaturile altora decât să ne ascultăm vocea interioară.
Nu avem prea mult timp pentru relaxare. Uneori, îți vine s-o lași baltă și să apuci câmpii.
Am aflat recent că stresul se cumulează și nu are legătură cu realitatea. Stresul scade când citim.

Oamenii nu au timp pentru citit, de aceea crește ignoranța. Dacă nu avem un serviciu care ne place, suntem demotivați profesional, mai sunt și conflicte între colegi – la ce bun să citești. Toate acestea apar din cauza erorilor în management, discrepanței între salariu și munca depusă, lipsa de apreciere, schimbările organizatorice necorespunzător organizate, nesiguranța la locul de muncă. Ehehe, lista duce spre infinit.

Unii, chiar dacă mai încearcă să schimbe ceva, să miște din loc pietrele de moară, nu le prea reușește. Știți de ce? Fiidcă majoritatea se comportă ca Elveția în timpul războaielor mondiale.

Oameni buni, nu există perfecțiune, încetați a o clădi. Încetați a vă aplica lovituri în stima de sine. Încetați să vă comparați cu alții. Fiecare e diferit. Nu fiți niște copii în corp de adulți.

Vă propun spre lecturare un fragment din ,,Ultima scrisoare a lui Marquez”.

,,Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lasând la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul meu.

Dacă aș avea inimă, aș grava ura mea peste gheață și aș aștepta până soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti și un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lunii. Aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul petalelor. Dacă aș avea o bucătică de viață. N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Oamenilor le-aș demonstra cât se înșală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neștiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine cu bătrânețea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învățat de la voi, oamenii… Am învățat că toată  lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învățat că atunci când un nou- născut strânge cu pumnul lui micuț, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna. Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă  oportunitate pentru a face lucrurile bine. Dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc”.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești. De aceea nu mai aștepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință. Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.

Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tîria și înțelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tai cât de importanți sunt pentru tine.

Morala: Orice prost poate critica, condamna şi se lamenta, dar e nevoie de caracter şi control de sine pentru a fi înţelegător şi iertător. Nu la lumea materială este necesar să renunţăm, ci la trecut şi la condiţionările acestuia, la sistemul de convingeri greşite care ne înlănţuie şi pe care fiecare generaţie îl impune celor următoare.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(76 vizualizări)

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: