Mare cucoană-i lenea aceasta, iar la noi, nu știu cum se face, dar e crescută și ținută la călduț cu ajutorul banilor sociali sau, altfel spus, cu ajutoare sociale.

Sunt de acord că trebuie ajutați oamenii nevoiași, dar este foarte important de a examina foarte atent și a stabili cine are nevoie cu adevărat de ajutor.

În prezent, o mamă singură cu câțiva copii poate primi mai puțin decât o familie completă, unde părinții beau toți banii primiți de la stat.

Societatea noastră tot mai des și mai intens crește paraziți. Mă refer la cei care trăiesc doar din   ajutorul social.
Cazuri concrete le puteți vedea în fiecare sat și nu numai, suficienți paraziți sunt și prin orașe, doar că stau prin apartamente și nu prea îi observi. Pe aceștia de la sate îi poți vedea și auzi peste gard, cum beau, țipă și își mai bat soțiile, ca să nu le pară viața pre frumoasă.

Mai întâlnim și cazuri când femeia îi ține companie bărbatului la băut.
La sat, oamenii au nevoie de lucrători la săpat grădina, la  prășit. Tare greu îi mai găsești. Nu vor să lucreze și gata, chiar dacă îi plătești bine.

Am realizat, cu ceva timp în urmă, un interviu cu o antreprenoare care se ocupă de creștearea ovinelor. Se plângea că nu are ciobani, ne spunea că oferă un salariu foarte bun, condiții bune, dar nu găsește nici un om care ar vrea să muncească. În tot raionul a căutat… A fost nevoită să angajeze pe cineva de la nordul republicii.

Păi cum să înțelegem? Toată lumea o duce bine în sate? Nimeni nu are nevoie să facă un ban în plus?
Ah, dar pentru ce, când avem ajutoare sociale. Este foarte clar, statul trebuie să reglementeze aceste ajutoare. Iar noi, oamenii care nu suntem certați cu munca, plătitori de taxe, impozite, trebuie să ne punem mai multe întrebări.
Unde se duc banii noștri? La niște paraziți, care nu muncesc, dar își beau și ultimul leu.

Mie personal acest tablou îmi pare un pic nesupravegheat. Se creează impresia că aceste ajutoare au fost date în stânga și în dreapta, ca să le închidă gura celor care se tot plâng.

Îmi amintesc de bunicii mei, de 70 de ani fiecare, cu o pensie de râsul lumii, dar prășeau de la cinci dimineața. Aveau în grădină tot, încât împărțeau și celor șapte copii ai lor. Acum, în zilele noastre, intri în curtea unor oameni de maximum 40 de ani și te îngrozești – peste tot dezordine. Șiar ei primesc indemnizații, ajutoare…

În țara noastră, protecția socială nu este oferită oamenilor care au nevoie într-adevăr  de ea. O persoană cu o dizabilitate are nevoie de mai mult suport financiar decât niște iși care nu muncesc și beau toată ziua. Fac copii doar pentru a primi indemnizații.

Sunt pentru o abordare mai corectă, o abordare cu ochii deschiși asupra acestei situații. Ajutorul social trebuie oferit pesoanelor care într-adevăr au nevoie  și în nici un caz celor care pot munci și își pot face singuri de o bucată de pâine.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(587 vizualizări)

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: