Expresul

Oameni de lângă noi: Doar mâna dreaptă, atât i-a mai rămas. Și optimismul

Viața l-a pus la mari încercări. În cei 28 de ani ai săi, Ghenadie Tverdohleb a trăit momente pe care nu i le-ar dori nimănui.
S-a născut la Petrești, într-o familie cu multe probleme. Părinții i-au decedat foarte devreme, iar el a rămas orfan și, practic, pe drumuri.

Rudele nu s-au grăbit să-i întindă o mână de ajutor, astfel că a nimerit la Școala auxiliară pentru copii cu deficiențe mentale din Sculeni.

Poate că nu era pregătit suficient de școală, poate că învățătura i se dădea mai greu, dar era perfect sănătos, fără nici o dezabilitate. Pe vremuri, oricine, mai ales din familii defavorizate, putea ajunge în astfel de școli.

Aici, la Sculeni, l-am întâlnit și cu două săptămâni în urmă. Doar că Școala auxiliară a fost închisă, iar în locul ei a fost deschis un centru pentru persoane fără sprijin şi adăpost.

”Eu am învățat cândva aici…”, a spus din start, după care a continuat: ”Chiar mai ieri, îmi aminteam cum am fost adus când eram copil și cum am venit acum”.
De fapt, și acum tot adus a fost. Dar grație unui serviciu social, întitulat ”Respiro”, ceea ce înseamnă un respiro pentru rudele care îngrijesc de persoane cu nevoi speciale. Iar Ghenadie chiar are nevoie, în prezent, de îngrijire.

Cu mai bine de doi ani în urmă, viața sa a prins o altă turnură. Era iarna anului 2015, iar el, tânăr și voinic, venea acasă de la Drochia. Nu a mai ajuns. Fusese lovit de un tren…

În urma acestui accident îngrozitor, Ghenadie a rămas fără ambele picioare și fără mâna stângă.

A trebuit să-și ia viața în mâini și să meargă înainte.

Nu mai putea fi cioban, ca înainte. Dar a descoperit că poate ciopli în lemn, cum o făcea și anterior.
În toamna anului 2016, un post de televiziune din Republica Moldova a realizat un reportaj despre soarta lui, despre talentul său de a sculpta în lemn.

În sfârșit, pentru prima oară în viață, soarta i-a zâmbit. Acel reportaj a fost vizionat de o doamnă originară din România, care locuiește de mai mulți ani în Elveția. A impresionat-o atât de mult istoria tânărului, încât a decis să-l ajute.
”Doamna din Elveția m-a contactat și chiar a venit aici, la Sculeni, să mă viziteze”, spune Ghenadie. Știe doar că o cheamă Cristine. Anume ea l-a ajutat să-și perfecteze toate actele, căci nu avea nici unul. L-a ajutat să ajungă în România, la Bacău, într-un centru de caritate.

”Acolo am fost susținut să-mi dezvolt abilitățile de lucru cu lemnul. Făceam cruci și icoane, iar unele le vindeam și câștigam bani. Mi-a reușit”, povestește tânărul.

Apoi ne spune cu mândrie despre nașul său de botez. În România, l-a cunoscut pe părintele Florin  de la Arhiepiscopia Bacăului, care l-a și botezat, devenindu-i astfel naș de botez.

”Părinții mei au murit înainte ca să mă boteze, rudele mele nu s-au deranjat să o facă, iar când am crescut mare, nu am mai avut grijă de aceasta”, a explicat Ghenadie.

Nașul său de botez i-a făcut și un cadou, la care nici nu îndrăznea să viseze – un  scaun cu rotile. Acum, vrea să-i perfecteze actele necesare, pentru ca Ghenadie să se stabilească definitiv acolo. ”Îmi place și vreau să mă duc în România”, a făcut o remarcă tânărul.

Știe că acolo îi va fi mult mai ușor, că ar putea să-și găsească un rost în viață.
Îl întreb cum i se pare viața lui actuală? A făcut o pauză, a aplecat capul în jos, apoi, parcă amintindu-și ceva, a spus că nu se oprește aici.

”Înainte, îmi câștigam bucata de pâine pe picoarele mele și cu ambele mâini”, a început, după care a continuat: ”Totuși, Dumnezeu mă ajută… Au apărut noi posibilități și multe persoane care mă susțin”.

A mai spus că va continua să cioplească în lemn. ”Sculptura-i o ocupație bună, pentru suflet, dar și poți trăi din aceasta”, a explicat.

Cazuri fericite sunt, dar pot fi numărate pe degete
Ghenadie, însă, e unul dintre puținii care a reușit să-și ia viața în mâini, fiind ajutat și de oameni buni, pe care i-a întâlnit în cale.

”Da, avem cazuri fericite, dar putem să le numărăm pe degete”, a declarat Maria Calchei, directoarea Centrului de zi pentru copii și tineret ”Casa pentru Toți” din Ungheni.

Dânsa a putut aduce doar două exemple, când discipoli ai centrului, persoane cu dezabilități, au reușit să se angajeze. Unul dintre ei lucrează de șapte ani la o  întreprindere de salubrizare din Ungheni. Al doilea, după ce a muncit chiar în centrul respectiv, în calitate de administrator IT, și-a găsit acum un nou loc de muncă și lucrează de acasă, on-line.

”I s-a oferit, la momentul potrivit, posibilitatea de a se dezvolta într-un domeniu anume și acum ne bucurăm de succesele lui”, a explicat Maria Calchei, după care a concluzionat: ”Eu zic că se poate, doar că angajatorii nu au răbdarea și timpul suficient ca să-i ajute pe acești tineri să se integreze. Pe lângă salariu, mai trebuie să depui și suflet în cazul unor astfel de persoane”.
”Este o situație mai delicată. Angajatorii sunt sceptici atunci când vine vorba să angajeze o persoană cu dezabilități”, recunoaște Tudor Rădeanu, șeful Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei. De obicei, sunt angajate persoane cu dezabilități ușoare, insesizabile inițial.

”Angajatorul nu spune direct că nu vrea să ia la lucru o persoană cu dezabilități. Găsește alte motive. În cele mai dese cazuri, afirmă că nu are locuri de muncă vacante, deși, în realitate, nu vrea să-și asume noi responsabilități”, explică Maria Calchei.
Pe de altă parte, nici persoanele respective nu se prea grăbesc să se angajeze. O bună parte dintre ele se tem că, dacă se vor angaja în câmpul muncii, vor pierde indemnizația. ”Noi le explicăm că nu e așa, dar stereotipurile, se pare, sunt mai puternice deocamdată”, a mai spus Maria Calchei.

La momentul actual, în evidența Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Ungheni sunt doar 24 de persoane cu dezabilități, care vor să se angajeze. De la începutul anului, și-au găsit un loc de muncă doar cinci. ”E o situație care se menține an de an”, a precizat Vasile Bulubica, șeful Agenţiei. Dânsul a mai spus că persoanele cu dezabilități ar trebui să fie mai insistente. ”Nu putem să-i luăm noi de mână și să mergem pe la întreprinderi să le căutăm un loc de muncă”, a specificat oficialul. Pe de altă parte, susține dânsul, și angajatorii ar trebui să fie mai receptivi față de astfel de persoane.

Acest material a fost realizat în cadrul Proiectului „Abilitare prin comunicare”, dezvoltat de AO „Centrul Media pentru Tineri” și AO „Reprezentanța IM Swedish Development Partner”. 
IM Swedish Development Partner și donatorii săi inițiali nu împărtășesc în mod obligatoriu opiniile exprimate de organizația parteneră și doar autorul este responsabil de conținut.

(173 vizualizări)