Pe Vladimir Răilean din Săseni l-am întâlnit la Bravicea, la ”Hramul căruțașilor”. Brișca lui ne-a atras atenția. Și dânsul în persoană, o prezență colorată la sărbătoare: cu pălărie în cap și îmbăcat  în cămașă națională, așa cum îi stă bine unui gospodar.


Are o pasiune aparte pentru cai. Și pentru căruțe. Ne-a spus că este mândru de Zina, iapa sa, și de brișca pe care o are și pe care a făcut-o ”ca la nimeni”, vorba dânsului.
O are de șase ani. Cu adevărat, e o brișcă deosebită, de toată frumusețea. Au făcut-o fierarii, iar el deja înfrumusețat-o, i-a pus până și acoperiș. Atnci când timpul e frumos sau când merge în camp, acoperișul poate fi scos.

Are acasă și căruță, și sanie. Sunt și ele bune la gospodărie și le folosește atunci când e nevoie.
Dar ce cal are! Zina. O alintă cum poate el mai bine. De 15 ani, de când are ajutor la casă, a învățat tot despre cum se întreține un cal.
”Nu este complicat”, ne asigură dânsul, după care adaugă: ”Principalul e să știi când calul îți cere ceva, iar tu trebuie să știi ce să-i dai”.

În fiecare zi, la ora șapte dimineața, Zina își primește porția de orz, apoi fac o plimbare. O înhamă la brișcă și pornesc la drum. Merg la vie, apoi la livadă, apoi prin centrul satului și, în final, revin acasă. Aici Zina este iarăși răsfățată.
Pe lânga porția de hrană, ea mai primește și o doză de frumusețe. Stăpânul o curăță cu săceala specială (n.r. – o unealtă de metal cu mâner, asemănătoare periei, folosită pentru a curăța părul vitelor), este spălată cu o măturiță specială. Cum să nu-l iubescă Zina după un așa comportament?
”Cum mă vede, nechează încetișor, mă cheamă parcă”, povestește bărbatul. Știe ce-i place cel mai mult: lucerna. De fapt, Vladimir Răilean a învățat s-o înțeleagă, știe ce să-i dea.

Iar brișca, spune el, îl scoate din orice nevoie. Merge cu ea până și la piață.
”Soția vinde brânză. În brișcă, la picioarele ei, încap numai bine 20 de kilograme de brânză. La întoarcere, punem deja cumpărăturile pe care le-am făcut. Dacă avem mai multe lucruri de dus, folosesc deja căruța”, afirmă căruțașul.
Totuși, prefer brișca. Merge cu ea și la o simplă plimbare. Aproape de fiecare dată are și câte un pasager. Probabil, nu există copil în sat, care să nu fi mers cu brișca lui nea Vladimir.
”Eu nu pot fără cal așa cum alții nu pot fără mașină”, a conchis dânsul.

Vladimir Răilean spune că a avut și mașină, știe bine ce înseamnă să ai mașină la casă. Dar mai mult îi place să aibă un cal la gospodărie. E mai ecologic, susține. Are și pentru cine se trezi dimineața. În plus, face mult mai multă mișcare.
”Eu, la aproape 70 de ani ai mei, mă simt ca la 40”, zâmbește dânsul, după care spune sus și tare: ”Nu voi schimba niciodată calul pe mașină și satul pe oraș!”.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(82 vizualizări)

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: