Zilele acestea, mi-a fost dat să aud câteva afirmații care, mie personal, mi s-au părut discriminatorii și chiar m-au întristat. Degeaba mai vorbim și tot vorbim de egalitate de gen, dacă în realitate totul rămâne pe vechi. Degeaba ne dorim în Uniunea Europeană, dacă mai rămânem ancorați în mentalitatea de ieri.

Am aflat că e bine să te faci vinificator, mai ales pentru un băiat, căci el va ajunge gospodarul casei și cunoștințele obținute îl vor ajuta să facă vin gustos.

Chiar așa? Și cam de ce o domnișoară nu ar fi în stare să facă un vin gustos? Cunosc  numeroase doamne care fac, ani și ani în șir, vin. Mai mult decât atât, au transformat această îndeletnicire a lor într-o adevărată pasiune.

Am aflat și că doar bărbații adevărați pot fi polițiști. Să fie oare așa? Și femeile? Oare nu-s la fel de curajoase? Eu cred că de multe ori sunt chiar mai curajoase. Oare nu sunt inteligente, nu sunt perseverente? Atunci, cam ce nu le-ar ajunge să fie polițiste de nota 10?

Dar știați că este indicat să studieze medicina, pentru a ajunge o asistentă medicală, mai ales domnișoarele? Vezi Doamne, ele se vor căsători și e bine să știe cum să îngrijească de copii, de soț. Și cam ce s-ar întâmpla, dacă lucrurile s-ar inversa? Oare un bărbat nu trebuie să știe cum să îngrijească de copii sau de soție?

Mai avem mult, foarte mult până vom ajunge să ne debarasăm de astfel de stereotipuri. S-au lipit bine de mintea moldoveanului, inclusiv de a celui școlit.

Alo, oameni buni, suntem în secolul al XXI-lea!

Iar biserica noastră continuă să afirme la cununii: ”Femeia trebuie să asculte de bărbat”.

Și cam de ce bărbatul nu ar trebui să asculte de femeie? De ce nu ar trebui să se asculte reciproc și, cel mai important, să se audă?

E greu, foarte greu pentru unii să înțeleagă asemenea lucruri, care ar trebui să fie deja  elementare într-o societate dezvoltată.

Îmi povestea recent o doamnă, care ocupă o funcție de conducere importantă, că un subaltern de-al său i-ar fi reproșat, după ce ea îi făcuse observație: ”Să-i dai ordine lui bărbatu-tău, nu mie!”.

Să nu credeți că acel subaltern avea câteva clase și nici măcar tăblița înmulțirii nu o știa prea bine. Să fie clar, tot respectul meu pentru oricine, indiferent câte clase are și câte cărți a citit în viața sa. Dar… Cel cu replica de mai sus e un angajat cu studii superioare, care pretinde că e un adevărat intelectual și, cum ar fi și firesc, ar trebui să fie mult mai informat, mult mai avansat în gândire, cu o viziune nouă. Da de unde!
Știți ce i-a răspuns acea doamnă?

”Soțul meu îmi este partener, îmi este tovarăș și prieten de viață. Iată că lui chiar nu pot și nu trebuie să-i dau ordine.

În schimb, la serviciu eu sunt conducător, am anumite responsabilități, iar dumneata ești subaltern și ai, la rândul dumitale, anumite obligațiuni. Există o subordonare, există fișe de post pe care, pur și simplu, trebuie să le respectăm”.

Simplu. Dar cât de complicat pentru unii. Din păcate, mult-mult prea mulți acești unii.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(223 vizualizări)

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: