Așa glod nu am mai văzut demult. Fără cizme din cauciuc nici nu porni la drum. În caz contrar, noroiul îți va intra în papuci.

Cu toate acestea, prin livezi răsună clănțănitul foarfecelor și scârțâitul ferestraielor. Tăiatul pomilor fructiferi este în toi. Natura nu așteaptă.

Vineri. 24 februarie. În timp ce la Ungheni lumea e cu gândul la Dragobete și, evident, la  dragoste, într-o livadă din Mănoilești, printre rânduri, munca e în toi. Șapte bărbați tot taie crengile de prisos, aruncându-le pe pământul răzmuiat.

Acel grup, în frunte cu Sergiu Leahu din Todirești, un agronom cu renume prin părțile noastre, urma ca, până în seară, să reușească să taie copacii de pe o suprafață de vreo două hectare.

Se grăbeau tare. Nu se uitau nici la glodul de sub picioare, care le îngreuna munca, nici la vântul rece și umed, de primăvară, care le  crăpa mâinile până la sânge. Asta, pentru că în alte sate din raionul Ungheni, dar și din Călărași, îi așteaptă alți proprietari de livezi. Or, în ziua de azi, mai rar găsești  specialiști ca ei.

”Nu vreau să mă laud, dar din decembrie nu se mai termină comenzile la curățat livezile. Nici nu reușim să ajungem peste tot”, mărturisește Sergiu Leahu.

În timp ce vorbește, mâinile nu-i stau în loc. Ba aici foarfecele face clanț pe o creangă, ba dincolo îi dă cu ferestrăul, lăsând să cadă peste el rumegușul de lemn.

… Și așa a muncit cam toată iarna, cu excepția zilelor geroase, cu temperaturi mai joase de minus șase grade.

”Nu vă plictisiți să vedeți în fața ochilor, zi de zi, tot copaci?”, îl întreb. ”Nu. Și azi dimineață, cum m-am trezit, gândul mi s-a îndreptat la livadă. Mă atrage ca un magnet”, spune, după care precizează: ”Nu știu și nici nu vreau să fac altceva decât să îngrijesc de livezi”.

După ce a muncit 28 de ani agronom la Todirești, Sergiu Leahu și-a înființat, în 2008,  propria livadă, cu o suprafață, în prezent, de cinci hectare. De-a lungul timpului, a transmis meseria multor persoane, iar acum alături de el muncesc cei mai buni dintre cei buni. Totuși, atunci când vine timpul să taie pomii din livada lui, nu încredințează nimănui acest lucru. ”Nu că nu aș avea încredere, dar vreau să fac totul cu mâna mea”, explică.

”Spune el ce spune acum, dar, atunci când nu o să mai poată, tot o să dea livada pe mâna mea”, intră în vorbă Dumitru Parascan din Grăseni. Noaptea e paznic la școala din sat, iar ziua – în livadă.

”Sergiu Leahu a fost pentru mine în loc de cărți și universitate. De toate m-a învățat, ca pe un fecior de-al său, deși nu suntem nici măcar rude”, spune Dumitru. Grație meseriei învățate, nu-i nevoit să-și caute un câștig departe de casă, cum fac alții de seama lui. Unde mai pui că e și mulțumit de câștigul pe care-l are.

Din spusele lui Sergiu Leahu, pentru tăierea fiecărui pom, proprietarii de livezi plătesc în medie câte trei lei. Apropo, un hectar de livadă are aproximativ 1250 de copaci.

”Munca e grea, dar toți sunt mulțumiți când împărțim banii”, face o remarcă agronomul.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(236 vizualizări)

Tags:

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: