Expresul

Dreptul omului – egalitate desăvîrșită

Sergiu Cereș (elev la liceul ”Gheorghe Asachi”, Ungheni, clasa XI)

Este distinct faptul că suntem supuși diferențierii, deoarece fiecare om este inegalabil prin comportament, idealuri, educație, inteligență, maniere, simțul estetic, perspective ale vieții, valori, talent și altele.

Astfel, egalitatea oamenilor se manifestă prin drepturile fundamentale ca: demnitatea, solidaritatea, libertatea, justitia, cetățenia, toate aflate, firește, într-o simbioză.

Prin conceptul de drept, se subînțelege extremitățile ființei umane, ce nu pot fi uzurpate și oropsite. Acestea au rolul de a desființa scara ierarhică a societății și contracta egalitatea între oameni. Așadar, toți avem dreptul la o părere proprie, cuvânt, familie, fericire, dorințe, apărare. Este absurd considerentul de a fi mai deosebit decât cineva, atâta timp cât împărtășești același destin cu acea persoană, iar natura biologică înfățisează oricăruia dintre noi un început și un sfârșit care este redat prin despărțirea omului de lumea materială. De aceea, oformăm concepția că oamenii sunt egali, dar diferiți.

Fiecare dintre noi este specific prin felul său de a fi, căci umanitatea se compensează reciproc aidoma unui puzzle, deoarece toți posedăm puncte slabe și forte. Suntem asemenea pieselor de șah, fiecare având rolul și locul său.

Ca geneză a divinității, drepturile omului sunt inedite, întrucât individual este om și are confesiunea identității proprii, care afirmă că oamenii, indiferent de nuanța ființelor proprii, au un rol de importanță majoră. Spre exemplu: savantul decodifică enigmele lumii din punct de vedere logic, artistul evidențiază materia abstractă prin culori, muzicianul purifică și oferă glas sufletului, poetul este concretizarea vie a artei și forței rațiunii, iar o persoană amărâtă poate sugera că nu este totul pierdut, copilul este asemeni fenomenului ce învinge timpul și oferă unui adult resimțirea senzațiilor de multuitate.

Prin urmare, dreptul este echivalența ce suprimează orice formă de violare a acesteia de către acțiunile vexante, săvîrșite prin vanitate, orgie, orgoliu și alte trăsături nesemnificative. Dreptul ne oferă imagine personalitații noastre și frumusețea propriului său fel de a fi, produce stabilitate în societatea devastată și devine protecția supremă a omenirii, perturbând izbucnirea debandadei și dominația dezechilibrului care neglijează dreptatea și corectitudinea lumii.

Într-o societate lipsită de drepturi, toate valorile general – umane ar fi neglijate și fără de preț. Lumea va absorbi esența umană din nedreptate, rău, discriminare, orgie, plăcere, vise egoiste, motive neprețioase, întrucât societatea contemporană nu are nevoie de amalgamele timpului.

Imaginea personalității va fi creată în funcție de treapta ierarhică pe care este situată. Cel bogat va fi supremul celui slab, părerea unui om simplu ar fi greșită în raport cu opinia unui savant, talentul într-un anumit domeniu – mai puțin important ar fi nevalorificat, oamenii vor devein absorbiți de sine și robii propriilor dorințe, măreția ar deveni sensul vieții. În general, dezvoltarea multilaterală a omului ar fi stocată complet, lumea o va forma un ansamblu de ipocriți ce privesc viața ca utilaj de materializare a propriilor scopuri, indiferent de consecințe și metode.

În cele din urmă, se poate conchide că noțiunea de drept nu exprimă acțiunile premise unei persoane în societate, dar adevărata sa relevanță o constituie propovăduirea adevărului către om și precizarea poziției acestuia în spațiul terestru, căci omul se estimează prin valorile pe care le posedă și are tot dreptul să fie egal oricărui reprezentant ale aceleiași specii. Esența respectului de sine trebuie să predomine, întrucât valorile general – umane precum: cinstea, adevărul, bunătatea, fortifică și edifică noțiunea de OM.

(14 vizualizări)