Expresul

Speranța din ziua de mâine se ascunde în drepturile copiilor

Ana Lazăr (elevă în calasa XI la liceul ”Gheorghe Asachi”, Ungheni):

Indubitabil, copilul este sursa de energie pozitivă, întrucât aura lui emană doar căldură, dragoste, adevăr, încredere, iar lumina lui răzbate tot răul ce ne înconjoară. El este speranța la un viitor în care dragostea și fericirea vor fi în prim-plan, iar răul va fi pierdut în abis.

Copilul, aidoma oricărui om, reprezintă o ființă rațională și sensibilă, dar spre deosebire de restul oamenilor, acesta este extrem de vulnerabil. El reprezintă întruchiparea unui spațiu ferit de mizeria responsabilităților adulte. Doar un copil este capabil să dăruiască iubire dezinteresat și să-și dorească, în schimb, doar recunoașterea acesteia. Copiii au puterea să vadă lumea în culorile ei vii, care ajung să fie spălate cu timpul de grijile și problemele maturității. Doar ochii lor mai pot oglindi în reflecția lor într-un univers în care totul este posibil, unde domină speranța și dragostea, spre deosebire de lumea adevarată, în care vor ajunge ei, și să o descopere până în străfundurile ei ascunse sub mantaua exterioară.

Ei sunt viitorul, ei sunt nădejdea noastră la salvarea lumii, ei sunt capabili de orice, însă, posibilitatea lor spre măreție este dirijată de unele limitări și posibilități care, în societatea contemporană, sunt numite drepturi și obligațiuni.

Astfel, societatea umană a încercat să întrevadă unele condiții optime pentru o dezvoltare cât mai eficientă cu putință. Aceasta a identificat și a impus unele norme pentru viitorii adulți de mâine, încât să posede atât o stare fizică, cât și una psihică sănătoasă. Fără respectarea acestor norme, viitorul copiilor ar fi în pericol, iar odată cu ei, și viitorul umanității. Acum, dacă le-am tăia aripile posibilităților, lipsindu-i de drepturi și speranță, cine am fi noi? Un copil fără drepturi este asemenea unui vis încuiat în adâncurile subconștientului, căci puterea și influența pe care o poate avea un vis asupra omului nu este mai prejos decât puterea ascunsă într-o minte tânără, care, în viitor, ar putea reprezenta speranța și salvarea întregii omeniri.

Copilul fără drepturi este educat prin cuvântul „nu”, este lipsit de micile bucurii ale copilăriei, devenind un robot instruit să raspundă unor comenzi vagi și deșarte, este inhibat, în loc să fie capabili să ia propriile decizii și să posede propriile idei. Este o imagine tristă, dar adevarată, a cărei amploare încearcă să fie înăbușită treptat peste tot în lume, însă aceste încercări nu succed mereu prin a fi efectuate cu ispravă. De cele mai multe ori, nu părinții sunt cei care pun piedici în viitorul copiilor prin limitarea acestora la unele activități sau dorințe, ci statul, care impune aceste interdicții, ceea ce demonstrează că un stat cu o conducere adecvată este un element esențial în viitorul urmașilor națiunii.

Neîndoielnic, copiii au nevoie de respectarea drepturilor lor, precum au nevoie de aer. Atâta timp cât sunt tineri, ei trebuie îndrumați spre a-și găsi predestinarea în lume și nicidecum stopați sau limitați spre descoperirea adevărului și a destinului, căci în unul din copiii viitorului se va afla speranța spre restabilirea echilibrului între natură și om. Libertatea gândirii și a acțiunilor definește o ființă abilă de a atinge un scop, de a îndeplini o misiune sau, pur și simplu, de a exista.

Fiecare copil, este înzestrat cu un dar dumnezeesc, care, cu siguranță, va face viitorul mai agreabil. De accea, scopul generațiilor vechi este de a le apăra drepturile copiilor lor, pe măsură ce ei sunt mai liberi, cu atât aripile lor se vor întinde și vor putea zbura spre dominarea propriilor scopuri.

(1 vizualizări)