În fotografie: Radmila Popovici-Paraschiv la Bilbioteca ”Dimitrie Cantemir” din Ungheni
În fotografie: Radmila Popovici-Paraschiv la Bilbioteca ”Dimitrie Cantemir” din Ungheni

Scriitoare, textieră, Radmila Popovici-Paraschiv s-a născut în satul Florițoaia Veche, raionul Ungheni. Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova din anul 2010. Este apreciată de colegi, de interpreți și compozitori, dar și de amatorii de poezie.

Fiind la o întîlnire cu cititorii Bibliotecii ”Dimitrie Cantemir” din Ungheni, nu am ratat ocazia s-o invit la o discuție pe banca ”Expresul”. Iată ce a ieșit.

Copil cuminte?
Am avut o copilărie frumoasă cu părinți minunați, care ne-au cultivat dragostea pentru natură. Le ziceam tuturor că sînt născută în pădure sau că sînt ”țărancă plouată”, zîmbește. Dacă mă întreba cineva de ce zic așa, răspunsul era simplu: ”Sînt țărancă și îmi place ploaia!”. Nu am fost un copil cuminte. Aveam în permanență idei năstrușnice. Emisiunea preferată din copilăria mea era ”Eralaș” și abia așteptam să mă ”inspir” pentru a mai face cîte o nebunie. Am fost mai mult între băieți, fete nu aveam în mahala. Ei mă învățau tot felul de nebunii.

Cum e femeia din dumneavoastră?
Mulți îmi spun că sînt ”cu capul în nori și cu picioarele pe pămînt”. În mine se unesc două poluri opuse… mama – blîndă și fragilă, tata – dur și exigent. Uneori, sunt ca mama, alteori – ca tata. Oamenilor dragi mie le-au trebuit timp să se obișnuiască cu mine. Soțului nu-i ușor cu așa femeie, zîmbește.  Îi compătimesc, uneori, pe cei de lîngă mine. Totodată, le ofer mai mult decît aș putea oferi celorlalți.

Micii pași în lumea lirică
De cînd mă țin minte, mi-e aproape poezia. Primele încercări, versificări le-am făcut prin clasa a patra, aveam vreo zece ani pe atunci. Prima poezie am scris-o în limba rusă. S-a întîmplat la  olimpiada raională la limba rusă. În cele două ore și jumătate, timp în care trebuia să scriu o compunere, eu am scris o poezie, pe care am întitulat-o”Iarna atomică”. Atunci am luat locul I.

Poezia preferată
Dacă m-aș apuca să citesc poezii preferate,  mi-ar trebui trei cărți cap-coadă. Orice poezie e o trăire. Dacă ai scris și nu ai depus deplin suflet în acel text, acea poezie nu merită citită. Țin la orice scriere a mea. O carte e ca și un copil, iar cînd ai mai mulți, împarți dragostea pentru toți.

Dezamăgiri?
E foarte bine pentru un autor să aibă încredere în ceea ce face, dar să nu se creadă un mic Dumnezeu. Uneori, ți se pare că tot ceea ce spui e foarte important și cineva are nevoie de aceasta. Nu e chiar așa. Teama că nu va fi auzit, că nu va fi înțeles, că ceea ce scrie nu-i interesant sau bine formulat trebuie să-l urmărească pe un scriitor mereu. Anume aceasta îl motivează să-și cizeleze mesajul și să fie foarte exigent în ceea ce face. Decepțiile, de cele mai multe ori, vin atunci cînd vezi că ai muncit, că ai pus suflet, iar mesajul tău nu este recepționat. Te întrebi, în asemenea cazuri, dacă merită să mai scrii, din moment ce lumea e interesată de alte valori.

Cum e să te întorci acasă?
Retrăiesc, de fiecare dată, copilăria. Cîndva, aici recitam poeziile altora. Au trecut 30 de ani și iată că vin să citesc poeziile mele. Am fost copil crescut în Uniunea Sovietică și spuneam, în acea perioadă, ceea ce dictau  alții. Mă bucur că lucrurile s-au schimbat în direcția firească și acum îmi permit să spun ce am de spus.

Ce văd azi ochii în Ungheni?
Îmi place cum e. Dumitru Verdianu a oferit nuanță orașului prin operele dînsului, înfrumusețînd locurile de agrement. Este, cu adevărat, ”Brîncuși al Ungheniului”. Mă bucur să văd elemente de artă prin Ungheni, să văd lume atît de senină și bună. Mi-ar plăcea să trec prin centrul orașului și  să ajung în locul numit odinioară ”Lakomka”. Acolo, altă dată, se vindea înghețată și coctail. Aș vrea să-mi amintesc gustul copilăriei.

Pentru dumneavoastră, sensul cuvîntului ”acasă” se potrivește Ungheniului?
Vin o dată în lună la casa părintească, la părinții mei, în satul Florițoaia Veche. Mă leagă de Ungheni totul. Rădăcinile nu le strivești cu nimic. Eu țin la Ungheni și la satul meu, căci aici sînt oamenii mai speciali. Am mers și în alte raioane, dar oameni mai luminoși și mai deschiși ca aici îmi pare că nu sunt nicăieri. Acest unghi al Prutului a concentrat un fel de oameni cu simțiri aparte. Probabil, vecinătate cu frații români își spune cuvîntul.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(77 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: