Vladimir VoroninActualul şef al PCRM a fost implicat în anii ’70 într-o schemă frauduloasă prin care reprezentanţii nomenclaturii primeau apartamente chiar dacă aveau spaţiu locativ, în timp ce muncitorii locuiau în vagonete şi barăci.

Unii lideri din viaţa politică din Republica Moldova din perioada post-sovietică şi-au început cariera încă în RSS Moldovenească, în perioada brejnevisto-bodiulistă. Unul dintre aceştia a fost actualul preşedinte al PCRM Vladimir Voronin. Era perioada cunoscută ca „stagnare“, când înflorea corupţia. Unii şefi erau aspru pedepsiţi pentru diferite încălcări sau crime economice. Nu şi cei care nu aveau relaţii cu sus-puşii şi aparţineau unui clan al „aleşilor poporului“ care făceau legea în domeniile sau teritoriile pe care le conduceau, ca nişte feudali sadea. Este şi cazul lui Vladimir Nicolaevici Voronin, care în anii 1976-1981 a îndeplinit funcţii de mare răspundere în raionul Ungheni. Biografia lui Vladimir Nicolaevici Voronin, al treilea preşedinte al Republicii Moldova (2001-2009), are multe „pete albe“. Una dintre acestea este perioada pe care a petrecut-o la Ungheni. În biografia sa oficială nu găsim nici măcar în ce ani exact a lucrat acolo. Este un prim indiciu că are ce ascunde din activitatea sa din acea perioadă. Datele de arhivă arată că Voronin a fost numit în funcţia de preşedinte al Comitetului Executiv Orăşenesc Ungheni al Sovietului Deputaţilor Poporului pe data de 23 noiembrie 1976 (funcţie ce corespunde astăzi cu cea de primar al oraşului). Peste doi ani şi jumătate, la 6 martie 1979, a fost transferat în funcţia de preşedinte al Comitetului Executiv raional Ungheni al Sovietului Deputaţilor Poporului (funcţie ce corespunde astăzi cu cea de preşedinte al raionului Ungheni).

Ce a făcut Voronin la Ungheni

Ca preşedinte al Comitetului Executiv orăşenesc Ungheni, Vladimir Voronin răspundea de multe domenii legate de dezvoltarea economică a oraşului, rezolvarea unor probleme de ordin social, dar şi de întâlnirea oaspeţilor importanţi care vizitau oraşul sau erau în trecere prin Ungheni. Oraşul de pe Prut era principalul punct de trecere a frontierei sovietice spre Europa de Sud-Est, în care erau încartiruite câteva unităţi militare, existau numeroase întreprinderi industriale, inclusiv din domeniul militar.

Puterea sovietică atrăgea o atenţie deosebită raioanelor de frontieră, chiar dacă era vorba de cele ce se învecinau cu ţări comuniste. În cazul RSSM, la hotarul cu România era nevoie de cadre vigilente care să combată orice tentativă de a transporta literatură interzisă în limba română, mai ales în anii ’70 când istorici şi publicişti din România scriau deschis despre problema Basarabiei. De aceea, de regulă, în raioanele de lângă Prut erau trimise cadre originare din Transnistria, rusificate şi considerate mai loiale puterii sovietice decât basarabenii. Vladimir Voronin era unul dintre ei. După cinci ani petrecuţi la Ungheni, Voronin va accede rapid pe scara ierarhică, fiind transferat din nomenclatura raională de care aparţinuse până atunci, în cea republicană, la Chişinău. Şi asta în ciuda unor încălcări grave ale legislaţiei de atunci şi a implicării în scandaluri de corupţie.

Modernizare urât mirositoare

Localitatea Ungheni a cunoscut o dezvoltare importantă în timpul puterii sovietice, transformându-se dintr-un târg simplu într-un oraş ce trebuia să impresioneze sutele de mii de turişti străini care intrau în URSS prin gara de la Ungheni. De aceea, s-a bucurat de investiţii preferenţiale, fiind vorba de un oraş nu numai de importanţă republicană, dar şi unională. În ciuda acestui fapt (aşa cum mărturisea prim-secretarul Comitetului raional de partid Ungheni din acea perioadă, Andrei Delev, într-un documentar din 2005), în timpul unei vizite scurte a lui Brejnev din 1979 (care pleca în Bulgaria) conducerea locală era îngrijorată ca nu cumva Leonid Ilici să vrea să meargă la WC-ul gării, întrucât condiţiile de acolo erau dezastruoase.

După cinci ani petrecuţi la Ungheni, Vladimir Voronin va accede rapid pe scara ierarhică.

Un alt paradox al modernizării de tip sovietic care punea accent pe grija deosebită faţă de clasa muncitoare erau condiţiile mizerabile în care lucrau şi locuiau muncitorii, mai ales cei din domeniul construcţiilor. O cauză a acestei situaţii era ritmul sporit al urbanizării, dar şi schemele frauduloase prin care era repartizat spaţiul locativ. Despre condiţiile de viaţă ale muncitorilor din Ungheni vorbeşte însuşi Vladimir Voronin într-o luare de cuvânt la şedinţa Plenarei Comitetului raional Ungheni al Partidului Comunist din Moldova, din 24 martie 1978: „Astăzi peste trei sute de familii ale muncitorilor din construcţii au nevoie de apartamente, mulţi locuiesc în vagonete, barăci“ (Arhiva Organizaţiilor Social-Politice din Republica Moldova, Fondul 46, inventarul 11, dosarul 20, fascicula 69).

Mustrat de partid pentru ilegalităţi

În ciuda situaţiei dificile legate de criza spaţiului locativ pentru muncitori, conducerea raionului Ungheni era implicată în repartizarea apartamentelor persoanelor care aveau deja unde locui (unii deţinând două sau trei camere). De regulă, aceştia erau funcţionari din structurile de partid, instituţiile de stat, şefi ai diferitor organizaţii şi agenţii de nivel orăşenesc sau raional.

Fărădelegile erau acoperite graţie solidarităţii ce exista între elita locală din diferite instituţii. Uneori însă reuşeau să iasă la iveală, deoarece cei nedreptăţiţi întocmeau şi trimiteau scrisori în instanţele superioare, de la Chişinău sau Moscova, care, de multe ori, reacţionau şi cereau investigarea cazurilor semnalate. Drept urmare, comitetul de partid raional trebuia să trimită raport la Comitetul Central al PCM despre măsurile luate în acest sens. Aşa a fost la Ungheni când Vladimir Voronin, fiind deja preşedinte al Comitetului Executiv al Sovietului Deputaţilor Poporului din raion, a constituit subiect de discuţie la şedinţa Biroului Comitetului raional Ungheni al PCM din 13 noiembrie 1980. Acestuia i se incrimina că, fiind în funcţia de preşedinte al Comitetului Executiv orăşenesc Ungheni al Sovietului Deputaţilor Poporului în anii 1976-1979, a repartizat, încălcând legea, apartamente unor persoane care aveau deja o locuinţă, fiind prejudiciate astfel familii nevoiaşe care nu aveau spaţiu locativ şi trăiau în vagonete sau barăci, aşa cum spunea însuşi Voronin.

Şi alţii au fost pedepsiţi

Printre cei mustraţi nu era doar Voronin, fiind menţionat şi numele lui I. A. Ştraşnik. Prin implicarea celor doi funcţionari, Voronin şi Straşnik, fuseseră repartizate ilegal 14 apartamente, ce reveniseră unor şefi care aveau deja locuinţe.

Continuare pe adevarul.ro

 

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(1 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: