Matvei Levenzon, sculptor, dădaca, Aniuta, UngheniTotul a început de la o scrisoare pe care am primit-o la redacţie şi prin care eram rugaţi să ajutăm un sculptor german să-şi găsească dădaca ungheneancă. „Matvei Levenzon, născut la Ungheni, în prezent stabilit în Germania, vrea să dea de urmele dădacei sale, pe care a avut-o pe vremea cînd avea 2-4 anişori. Nu cunoaşte multe amănunte, doar că o chema Aniuta, fiind născută între anii 1933 şi 1935, şi că era din Dănuţeni…”, scria în acel mesaj.

Cine-i Matvei Levenzon?

Am început căutările. În primul rînd, ne-a interesat cine este Matvei Levenzon.  Am reuşit să aflăm că este născut la 31 mai 1946, la Ungheni, deşi multe surse menţionează locul naşterii oraşul Bălţi. Este un sculptor apreciat, stabilit de foarte mult timp în Germania. Printre ocupaţiile sale mai sînt: grafica, actoria, fotografia. De mai bine de un sfert de secol este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova. Chiar dacă locuieşte în Germania, nu a uitat de ţara în care s-a născut şi s-a educat. Ceea ce-l leagă de Ungheni este aminitirea despre dădaca sa, Aniuta, care a fost imortalizată în cîteva fotografii din anul 1949.

Am făcut un apel cître cititorii noştri, în speranţa că cineva o va recunoaşte pe acea tînără de acum 62 de ani.

 

Matvei Levenzon, sculptor, Aniuta, dădacă, Ungheni

„Am găsit-o pe Aniuta”

Peste trei zile, am primit un telefon la redacţie. „Am găsit-o pe Aniuta”, am auzit de la celălalt capăt al firului. Ne suna Lidia Singhin, şefa bibliotecii din cartierul Dănuţeni.

„Imediat ce am citit în ziar despre dădaca din Dănuţeni, mi-am zis: o găsesc eu. Am mers la oficiul poştal – nimeni de acolo n-a recunoscut-o. Am mai întrebat oamenii din preajmă, nimeni nu ştia nimic. Mă întîlnesc cu Gheorghe Ambroci, fostul director de şcoală. I-am arătat şi lui ziarul. „Domnule Ambroci, aţi fost ani mulţi director, trebuie să cunoaşteţi mulţi părinţi şi poate că şi această femeie vă este cunoscută”, i-am zis”, povesteşte Lidia Singhin.

Nu a recunoscut-o, dar s-a angajat să pună şi domnia sa umărul pentru a o găsi. A luat ziarul şi a mers la casa unor femei pe care ştia că le cheamă Aniuta…

„Cum m-am uitat la fotografii, m-am recunoscut imediat. N-am putut să mă reţin şi am început a plînge”, avea să recunoască mai tîrziu mătuşa Aniuta Secrieru, cea pe care o căutam.

Matvei Levenzon, sculptor, Aniuta, dădacă, Ungheni

 

Doamne, ce surpriză…

Deşi ploua cu găleata, am pornit la drum. Ardeam de nerăbdare să o cunosc pe cea care i-a fost dădacă sculptorului Matvei Levenzon acum 62 de ani.

O căsuţă modestă, pitită între pomi şi viţă-de-vie. La poartă, nişte de toată frumuseţea, ne făceau din ochi. Deschidem încet poarta. Facem cîţiva paşi. Ne iese în întîmpinare o femeie vioaie, cu ochi jucăuşi. Imediat ce aude despre scopul vizitei noastre, faţa i se luminează, ne zîmbeşte larg şi ne pofteşe în casă.

„Doamne, ce surpriză… Nu degeaba se zice: deal cu deal se ajunge, darmite om cu om. Niciodată nu m-am gîndit că am să mai aflu ceva despre el, despre acel băieţel pe care l-am ţinut de mînuţă, l-am spălat şi l-am hrănit”, spune mătuşa dintr-o răsuflare, după care contunuă: „Ce-o fi zis: au trecut atîţia ani… Iaca, eu am împlinit 80”.

Îi întind „Expresul de Ungheni”. Ia ziarul şi începe a povesti: „Iaca, o vecină din colţ îmi spune: chioche Aniută, am un ziar şi parcă eşti matale acolo. Da eu unde fac: da du-te de aici, de unde pot eu să fiu pusă în ziare?”.

Ea era. Acum e mîndră şi ne spune: „Cînd am văzut ziarul, am fugit la noră-mea, Tamara, să i-l arăt. Am telefonat-o şi pe fata cea mare a mea, Liuba, şi i-am spus: eu îs în gazetă. Am să mă duc la piaţă şi am să le arăt tuturor. Numaidecît”.

 

Fotografii de la… Carabet

Îşi aminteşte de acele fotografii făcute în anul 1949. „Era un Carabet şi noi ne fotografiam la el”, spune. Să fi fost numele acelui fotograf, să fi fost o poreclă? Nu ştie. Susţine că el stătea chiar în centru, avea un „cabinet” şi un „aparat astupat”. Ieşea afară, îşi aşeza clienţii într-un loc sau altul şi-i fotografia. Nu mai ţine minte exact locul unde s-a fotografiat atunci cu băieţelul de care avea grijă. Îşi aminteşte doar că ieşise la plimbare şi se întîlnise cu o prietenă, Marusica. „Nu mai ştiu cum a fost. Am s-o întreb pe ea”, spune cu voce sigură.

Priveşte fotografiile şi îngînă: „Doamne, Doamne… Să-i dea Dumnezeu sănătate, că m-a căutat, săracul…”.

Mesajul lui Matvei Levenzon i-a răscolit amintirile.

Matvei Levenzon, sculptor, Aniuta, dădacă, Ungheni

 

Viaţa nu i-a fost deloc uşoară

A rămas de mică orfană de părinţi. „Tăţica a murit de bombe aici, la Ungheni”, spune. Era linia frontului şi mulţi s-au prăpădit atunci. „Mama, cînd a auzit că tăţica a murit, una şi bună a ţinut: gata, copiii mei îs prăpădiţi”, îşi continuă mătuşa Aniuta firul amintirilor. Erau cinci copii la părinţi, iar cel mai mic avea doar 9 luni. La un an a murit şi mama. „Ţin minte tot, pînă şi cum vecininii ne aduceau mîncare cu străchinile. Da pe mama şi pe tăţica nu-i ţin minte”, recunoaşte femeia. Să fi avut pe atunci 13-14 ani. Dumnezeu nu a lăsat-o de izbelişte.

O mătuşă, soră de a mamei sale, cunoscînd familia Levenzon, a recomandat-o pe Aniuta să aibă grijă de feciorul lor, născut la un an după sfîrşitul războiului, pe 31 mai 1946.

Familia Levenzon a salvat-o de la foame

„Nu-mi plăteau nici o rublă, dar mă hrăneau. Tata lui era bugalter (contabil) la pîine. Atunci pîinea se dădea pe cartele”, povesteşte mătuşa Aniuta. Erau anii groaznici ai foametei. Aniuta însă avea parte de mîncare bună, gustoasă. „Buţea, mama lui, făcea mîncare. Tare femeie bună era. Şi gospodină. Niciodată nu am mîncat aparte”, spune. Chiar şi în ospeţie cînd mergeau, o luau cu ei pe Aniuta. Şi acum, după atîţia şi atîţia ani, îşi aminteşte de bucatele pe care le mînca. „Făceau carne cu fasole, se numea iuh. Mîncam întîi fasolea, apoi zeama”, explică dînsa, după care concluzionează: ”Eu am dus-o bine la ei”. Mai mult decît atît, familia Levenzon, practic, i-a salvat de la moarte şi pe fraţii ei. Ca să nu mănînce buruiene, le dădea  pîine.

Timp de un an şi jumătate, nu a venit niciodată acasă, la Dănuţeni. „Ei îmi ziceau: Aniuta, nu te du acasă, căci acolo mănîncă oameni”, povesteşte, după care face o remarcă: „Da drept că şi se întîmplau în timpul foametei fel de fel de lucruri”.

 

Amintirile o copleşesc

Priveşte cu admiraţie fotografia sculptorului. „Mă uit la el şi îmi pare că seamănă cu taică-său”. Tace puţin, apoi continuă zîmbind: „Da o crescut, o crescut mărişor… Doamne…”. Amintirile o copleşesc. „Şedeam cu băieţelul acesta la fereastră. Era cumincior, da tare rău mînca. Da părinţii, ca părinţii, numai atîta băiat aveau şi vroiau ca el să mănînce. Da eu ştiţi ce făceam? Nişte pozne. Vărsam din farfurie şi spuneam că a mîncat tot”.

Priveşte din nou fotografiile. „Frumuşel era de tot… Era cuminte. Deştept băieţel”, tot spune. „Noi îi ziceam Mişulică, nu ştiu de ce acum îi Matvei. L-am crescut pînă la vreo cinci ani”.

Să-şi mai amintească el de dînsa? „Nu poate să mă ştie pe mine. De unde avea să mă ţină minte un copil? Cred că părinţii i-au spus cine l-a crescut, i-au spus că-s din Dănuţeni. Mă închipui că aşa o fost, altfel nu”.

Mătuşa Aniuta îşi mai aminteşte că familia Levenzon locuia în centru, faţă în faţă cu un magazin „unde se dădea pîinea pe cartelă”, în regiunea fostei pieţe. „Eu vorbeam moldoveneşte. Ei ştiau bine moldoveneşte, chiar dacă erau evrei. Tare bine ştiau. Şi cu băiatul vorbeam moldoveneşte”, spune.

 

O întîlnire peste 62 de ani?

Cum s-ar înţelege acum? „L-aş întreba de mama lui, de tata. I-aş povesti mai multe…”, spune. Zîmbeşte ştrengăreşte: „Eu nici acum nu am uitat limba lor. Ştiu cum se spune la ceaun, la cratiţă”.  Deja îşi imaginează întîlnirea: „Am să-i arăt cum îl legănam pe picioare. Îi spuneam poveşti pînă adormea. Bodogăneam, mai născoceam şi eu, cu Făt-Frumos, cu Ileana Cosînzeana”.

Priveşte din nou fotografiile. „Da chiar aşa surpriză, Doamne fereşte. E interesant tare”.

Lucia Bacalu

(20 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: