Monumentul lui Potiomkin de la Radenii Vechi
Monumentul lui Potiomkin de la Radenii Vechi

La marginea satului Rădenii Vechi,  pe un vîrf de deal, se înalţă, de mai bine de un secol, un obelisc, supranumit de localnici „Stîlpul lui Sfetlici”sau „Stîlpul lui Potiomkin”, iar de istorici – monumentul lui Potiomkin din Taurida.

Monumentul – în vizorul istoricilor

În lucrarea istoricului Gheorghe Bezviconi „Călători ruşi în Moldova şi Muntenia”’, publicată la Bucureşti în anul 1947, citim, cu referire la acest monument: „La 30 verste de Iaşi se înalţă un monument clădit din piatră necioplită, ridicat de Ecaterina cea Mare prinţului Potiomkin. Acest răsfăţat al soarelui, care a ştiut să trăiască în lux şi mulţumire, a ştiut să-şi aleagă şi locul unde să moară – (…) lîngă un drum înconjurat de păduri şi dealuri, alcătuind o privelişte minunată ce încîntă ochii”.

Într-o altă lucrare, „Monumente comemorative medievale tîrzii din spaţiul pruto-nistrean”, semnată de preotul protoiereu Emanuil Brihuneţ, cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, un mare apărător al patrimoniului cultural al Moldovei, găsim o descriere a monumentului de la Rădenii Vechi: „Stîlpul lui Sfetlici reprezintă un monument înălţat în 1792 la marginea satului Rădenii Vechi, raionul Ungheni, pe locul unde a încetat din viaţă prinţul Grigori Potiomkin. Monumentul a fost construit de contesa Braniţkaia şi prezenta, în varianta iniţială, un stîlp. Mai tîrziu, cînd acesta s-a ruinat, în locul lui a fost ridicat  (pe la mijlocul sec. XIX) un obelisc din piatră de calcar cu înălţimea de 13 metri. Alături de obelisc se află o piatră sculptată în formă de scut ce conţine inscripţia comemorativă vizînd semnificaţia monumentului: „Hа семъ местъ преставился князъ Григорiй Александровичъ Потемкинъ Таврическiй” (Pe locul acesta a încetat din viaţă cneazul Grigori Alexandrovici Potiomkin de Taurida). Octombrie 5, 1791…”.

Monumentul lui Potiomkin de la Radenii Vechi
Monumentul lui Potiomkin de la Radenii Vechi

Lăsat de ibelişte de către autorităţi

Şi acel obelisc, şi acea piatră sub formă de scut se mai află  pe acelaşi deal de la Rădenii Vechi.

E un monument care zace în neştire, îmburuienit, cu trepte spre el distruse de ploi şi de ger. „Nu-s bani pentru restabilire”, este explicaţia primarului de Rădenii Vechi, Simion Bulibaş.  Autorităţile speră, de ani buni, că va interveni Ambasada Federaţiei Ruse la Chişinău, care ar trebui să fie interesată de reabilitarea monumentelor istorice ce ţin de istoria rusă. Ar trebui, dar deocamdată, Federaţia Rusă este interesată de cu totul altceva.

Pe de altă parte, şi unii istorici, precum şi pretinşi politicieni locali se înverzesc la faţă cînd aud de restabilirea vreunui monument de acest gen. Astfel, discuţiile sterile şi aşteptările nesperate nu fac decît să contribuie la dispariţia unor monumente ce ar putea să constituie pe viitor obiective turistice foarte atractive şi, implicit, ar contribui la dezvoltarea infrastructurii din regiune.

Cine a fost Grigori Potiomkin?

Amant al Ecaterinei a II-a, supranumită Ecaterina cea Mare, o figură emblematică pentru o Rusie barbară. Cneaz de Taurida (Crimeea), Grigori Aleksandrovici Potiomkin a ajuns în 1789 la comanda armatei ruse stabilite la Iaşi. Era în timpul războiului ruso-turc, încheiat în 1791, după moartea acestuia pe dealul de la Rădenii Vechi (la 5 octombrie a1791), în drum spre Sankt-Petersburg.

Se spune că cneazul Potiomkin a făcut multă vîlvă în rîndul boierimii ieşene prin petrecerile nemaivăzute pînă atunci în vechea capitală a Moldovei. Cu Potiomkin, susţine istoricul ieşean Ioan Caprosu, boierimea cunoaşte rafinamentul – femeile se sulemeneau, boierii căutau să miroase bine, apetitul către chefurile de pomină nefiind de acum numai unul ce ţine de stomac şi gîtlej, ci şi de cochetărie, flirt, eleganţăta, dar si extravaganţe sexuale.

De numele cneazului Potiomkin este conexată şi apariţia primului săptămînal din Iaşi – „Courrier de Moldavie”, care a văzut lumina tiparului în 1790. Din cîte se ştie, au apărut cinci numere, în limba franceză.

În prezent

Palatul Taurida din Sankt-Petersburg, construit de Ecaterina cea Mare pentru kneazul Potiomkin, a fost cruţat pînă şi de bolşevici. La ora actuală, aici se află sediul Adunarii Interparlamentare a CSI.

La Mănăstirea Golia din Iaşi, unde venea periodic la slujbă Potiomkin este păstrată o tablă neagră care prezintă, cu caractere slave, toate titlurile pe care le avea principele.

La Rădenii Vechi, monumentul lui Potiomkin degradează pe zi ce trece. Priviţi fotografiile alăturate, realizate cu trei sţptămîni în urmă.

Lucia Bacalu

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

(132 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: