Anticamera preşedintelui raionului Ungheni. O zi de luni, cînd uşile sînt deschise pentru cetăţeni. Supăraţi, nefericţi, chercheliţi uneori, oamenii vin în audienţă. Ce vor, unul Dumnezeu ştie. Într-un fotoliu aşteaptă o doamnă de o vîrstă onorabilă. Aşteaptă, se pare, de mult timp. Dar are răbdare.

Ca să nu se plictisească, începe vorba. Povesteşte ba de una, ba de alta, ca, la un moment dat, să-şi amintească ce vremuri trăieşte. „Am ajuns eu, după o viaţă de muncă, să-mi spăl moşul de 90 de ani în lighean. Măcar o baie nu este în oraşul acesta. Ce face primarul? Unde se uită primăria?”. Toţi tac. Doamna de o vîrstă onorabilă continuă: „Oare chiar e atît de greu să deschizi o baie?”.

Nu rezist şi o întreb: „Dacă aţi muncit o viaţă întreagă, de ce nu v-aţi gîndit să vă construiţi baia dumneavoastră? Mai ales că aţi locuit într-un oraş care a avut totdeauna apeduct şi canalizare?”. Se uită lung la mine, apoi, atotştiutoare, îmi spune: „Credeţi că era atît de uşor?”.

Nu, nu era uşor, dar cine a vrut, şi-a construit. „E-e-i, ştiu eu cine şi-au construit. Cei cărora li se aducea totul acasă”, îşi continuă doamna gîndul.

Am înţeles că nu are rost s-o întreb dacă a auzit cumva de oameni gospodari, de oameni care niciodată nu au stat prin anticamerele mai-marilor zilei să cerşească, ci au muncit şi şi-au făcut de toate, în pofida greutăţilor.

Curiozitatea însă m-a făcut să-i mai pun o întrebare: „Chiar vă plăcea să mergeţi la băile publice, să vă spălaţi în lighene dezinfectate cu hlor, să folosiţi săpunul de rufe şi pentru corp, şi pentru păr?”.

Femeia s-a luminat la faţă, a zîmbit fericită şi a răspuns: „Da. Era interesant şi vesel. Ne uitam una la alta şi rîdeam”. Nu aveau nici o grijă. Nu trebuiau să gîndească, nu trebuiau să caute noi modalităţi pentru a-şi schimba viaţa. Le era bine aşa cum era. Statul le făcea băi, statul îi spăla, statul îi hrănea, statul îi învăţa, statul le dădea apartamente. Acum, nu pot să se împace că toate acestea au dispărut odată cu tinereţea lor. Şi votează în continuare comunismul. Iar profitori, adică noii vechi comunişti, mai sînt cît frunză şi iarbă. Vor putere cu orice preţ, minţindu-l pe omul nostru naiv şi credul. Scopul scuză mijloacele. Este, cu siguranţă, fraza pe care o preferă ei acum.

(1 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: