Tamara Rahmistriuc
Tamara Rahmistriuc

„În spatele succesului bărbaţilor se află o femeie. În spatele succesului unei femei se află ea însăşi”. Frumos spus. Şi adevărat. Un exemplu elocvent în acest sens poate fi Tamara Rahmistriuc, directoarea grădiniţei din satul Grăseni.

Istoria vieţii sale este una demnă de luat în seamă. E o lecţie adevărată, care ar trebui să fie învăţată de cei ce nu ştiu să facă altceva decît să plîngă pe la colţuri că li-i greu, că nimeni nu-i ajută, că nu au nici un viitor aici, la ei acasă.

Nu s-a dat niciodată bătută

„Am lucrat şi cu un salariu de 63 de lei, eu fiind unica întreţinătoare în familie. Copiii mei erau mici. Cum s-a început Moscova, soţul a plecat şi nu s-a mai întors. Am fost singură, sînt singură şi în ziua de azi”, îşi începe dînsa povestirea. Nu prea i-a surîs norocul în viaţa personală. A rămas cu patru copii, singură în faţa greutăţilor. „O vecină chiar îmi zicea: ştii, atît te invidiez.  Nu te-ai dat bătută şi nu ai intrat în patima băutului, chiar dacă ai avut tare multe probleme”, spune. Avea dreptate vecina. Nu s-a dat niciodată bătută. Are şi explicaţia sa: „Viaţa te face puternică”.

Şi-a început activitatea de muncă la grădiniţa din satul în care a văzut lumina ochilor, la Grăseni. Era anul 1985. După 13 ani, grădiniţa a fost închisă. A trebuit să treacă alţi 13 ani, ca ea să fie redeschisă.

Au fost ani foarte grei

Tamara Rahmistriuc a muncit, în toată această perioadă, la şcoală, era educatoare la grupa pregătitoare. „Au fost ani foarte grei”, îşi aminteşte. Recunoaşte că, uneori, în iernile geroase, după ce venea de la şcoală, lua sacul în spate şi se ducea să adune de pe deal crenguţe, ca să aibă cu ce-şi încălzi copiii.

Ar fi putut pleca, aşa cum au făcut-o sute şi mii de femei, ca să-şi facă un rost în viaţă în altă parte. Dar nu a vrut. “Vedeam cum suferă copiii mei. Vedeam cum se ruinează clădirea grădiniţei. Mi se umplea inima de durere. Atunci am decis că trebuie să rămîn, ca să creez condiţii bune atît pentru copiii mei, dar şi pentru ceilalţi copii din Grăseni şi Todireşti”, povesteşte.

Un pas important pentru redeschiderea grădiniţei.

În 2005, a fost una dintre cele şase doamne, majoritatea profesoare la şcoala din sat, care au creat un grup de iniţiativă, pentru a realiza un proiect ambiţios –  reconstrucţia acoperişului grădiniţei din Grăseni. Era ceva absolut nou pentru ea şi pentru colegele sale. A mers înainte, fiind sigură că poate reuşi. A reuşit. Un grant de 239 mii de lei de la IREX şi o contribuţie de peste 200 mii de lei a primăriei au fost mai mult decît binevenite. Fusese făcut un pas important pentru redeschiderea grădiniţei.

Grupul de iniţiativă, fiind format, în majoritate, din profesori, sigur că nu-şi mai avea rostul pentru continuarea lucrărilor de reparaţie în grădiniţă. „Am rămas singură în faţa satului”, îşi aminteşte Tamara Rahmistriuc. Avea însă deja experienţa necesară. A organizat adunări cu oamenii satului, a constituit o asociaţie obştească a părinţilor. La început, au fost doar 32 de părinţi. Apoi li s-au alăturat alţii şi alţii.

Fără părinţi nu ar fi reuşit

„Mergeam din casă în casă. La telefon nu ieşea nimic. Vorbeam faţă în faţă cu oamenii, îi convingeam să trebuie să se implice. Pînă la urmă, au venit şi săteni care nu au nici copii, nici nepoţi”. Dacă nu puteau contribui cu bani, veneau să muncească. Tamara Rahmistriuc era în permanenţă cu ei. “Mă urcam acolo unde lumea refuza, în cele mai grele locuri, la pod. Vă spun drept: nici lingura nu o puteam ţine, aşa de tare mă dureau  mîinile”, îşi aminteşte dînsa. Ca să-i ţină toată ziua la lucru, aducea de acasă şi zacuskă, şi un pahar de vin. “La amiază îi scoteam afară, să stea la umbră, îi serveam. Mai era cineva, vedea că aduc eu, aducea şi el. Aşa, timp de 65 de zile, am lucrat cu comunitatea”, spune, după care conchide: “Foarte mult ne-au ajutat. Fără părinţi nu am fi reuşit”.

E vreamea de recoltă

La 7 iulie 2007, a început lucrul asupra renovării grădiniţei din Grăseni, iar la 19 martie 2009 au fost redeschise 6 grupe. Apoi, cu ajutorul părinţilor, a fost reparată sala de festivităţi, care a fost deschisă oficial la 1 iunie. Copiii vin cu drag la grădiniţă. Sînt 120 la număr. Şi 24 de angajaţi, unul ca unul. E o grădiniţă-model. Nu întîmplător, aici a avut loc deja un seminar raional, ca să vadă toată lumea ce poate face o mînă de femei de la Grăseni.

Tamara Rahmistriuc nu se opreşte aici. Are planuri mari: ”Mai avem două grupe de reparat. La anul vrem să facem faţada. Eu mă bucur că am un colectiv care mă susţine, care nu lucrează numai pentru bani. Noi sîntem dispuşi să facem orice, numai ca să le fie bine copiilor”.

Lucia Bacalu

(31 vizualizări)

000-017   000-080   000-089   000-104   000-105   000-106   070-461   100-101   100-105  , 100-105  , 101   101-400   102-400   1V0-601   1Y0-201   1Z0-051   1Z0-060   1Z0-061   1Z0-144   1z0-434   1Z0-803   1Z0-804   1z0-808   200-101   200-120   200-125  , 200-125  , 200-310   200-355   210-060   210-065   210-260   220-801   220-802   220-901   220-902   2V0-620   2V0-621   2V0-621D   300-070   300-075   300-101   300-115   300-135   3002   300-206   300-208   300-209   300-320   350-001   350-018   350-029   350-030   350-050   350-060   350-080   352-001   400-051   400-101   400-201   500-260   640-692   640-911   640-916   642-732   642-999   700-501   70-177   70-178   70-243   70-246   70-270   70-346   70-347   70-410   70-411   70-412   70-413   70-417   70-461   70-462   70-463   70-480   70-483   70-486   70-487   70-488   70-532   70-533   70-534   70-980   74-678   810-403   9A0-385   9L0-012   9L0-066   ADM-201   AWS-SYSOPS   C_TFIN52_66   c2010-652   c2010-657   CAP   CAS-002   CCA-500   CISM   CISSP   CRISC   EX200   EX300   HP0-S42   ICBB   ICGB   ITILFND   JK0-022   JN0-102   JN0-360   LX0-103   LX0-104   M70-101   MB2-704   MB2-707   MB5-705   MB6-703   N10-006   NS0-157   NSE4   OG0-091   OG0-093   PEGACPBA71V1   PMP   PR000041   SSCP   SY0-401   VCP550  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: