Expresul

Momente greu de suportat, mai ales pentru cineva care şi-a clădit tot ce are prin multă muncă

Au muncit, de cînd se ştiu. Şi-au dedicat toată viaţa învăţămîntului, şcolii. Au fost alături de copii, de dimineaţa pînă seara, fără să ţină cont de timpul lor liber, de viaţa lor personală. E vorba de Nina şi Petru Bulicanu din Ungheni, oameni ce şi-au făcut un nume, fiind un model pentru toţi cei care-i cunosc: oneşti, conştiincioşi, activi, chiar şi acum, la vîrsta onorabilă pe care o au.

Acum trei luni, aveau să treacă prin momente greu de suportat, mai ales pentru cineva care şi-a clădit tot ce are prin muncă şi multă-multă sudoare. Revenind de la Cetireni, unde şi-au început activitatea de muncă şi unde le-a rămas o gospodărie a lor, pe care o întreţin de zeci de ani, au găsit apartamentul răvăşit de hoţi. Dispăruse televizorul, telefonul, cuptorul cu microunde, dispăruseră 12500 de lei, 30 de ştergare, 20 feţe de masă, 15 plapume – oamenii, aşa cum e obiceiul la moldoveni, îşi pregătiseră cîte ceva pentru ultimul drum, cînd va veni acel ceas. Prejudiciul material a fost estimat de poliţie la 23 mii de lei.
Nici acum nu-şi pot reveni din şoc. „De ce?”, se tot întreabă. De unde apar aceste specimene, care calcă totul în picioare, pentru care nu mai există nimic sfînt? Sufletele le sînt rănite. Nu atît pentru prejudiciul material, destul de semnificativ pentru ei, dar mai ales pentru prejudiciul moral care le-a fost adus.
Nu au fost prin judecăţi niciodată. Acum, la cei peste 70 de ani pe care îi au, au trebuit să treacă şi prin asta. O experienţă dură pentru sufletele lor sensibile. Nu vor şi nu pot să accepte actualele reguli ale jocului.
„Unde e dreptatea?”, avea să se întrebe Nina Bulicanu imediat după judecată. Toată durerea sufletului său a aşternut-o pe hîrtie, iar noi nu facem decît să reproducem cele scrise de ea.

Cine are mai multă cinste şi onoare?
Cînd eram mică, auzeam că dreptatea e la fundul mării sau în ceruri. Cînd am crescut, am înţeles că dreptatea nu-i nicăieri. Acum, m-am convins că dreptatea este la cel care are bani. Ai bani, eşti şi deştept, ai şi prieteni, oricine ai fi – hoţ, bandit, ucigaş. Toţi te stimează şi îţi strîng mîna.
Din nefericire, am avut „fericirea”, căutînd dreptatea, să asist la o şedinţă de judecată. Stăm noi, cu soţul, în sală. Intră toţi cei cu judecata, în număr de cinci. Avocaţii trec pe la hoţi, le strîng mîna, vorbesc, rîd; nouă însă nu ne zic nici bună ziua. Cine sîntem noi? Nişte bătrîni săraci, cărora li s-a furat şi ceea ce au agonisit o viaţă. Deci, cine are mai multă cinste şi onoare?
Trebuie să recunosc că, după ceva timp, aflîndu-ne în sala de judecată, s-au gîndit să ne întrebe şi pe noi cine sîntem şi ce căutăm acolo. Auzind răspunsul, domnul avocat, foarte, foarte amabil, ne-a lămurit că de noi nu este nevoie acolo, că legea permite să se facă judecata fără pătimiţi, fiindcă hoţii au recunoscut totul.
Paguba materială ce ne-a fost provocată este estimată la 23 mii lei. Ni s-au întors obiecte în sumă de numai 7 mii. Dar în ce hal? Televizorul este defectat, ştergarele şi plapumele – murdare, arse, pline de spini; cutiile de la pahare – goale, celelalte obiecte – nici urmă de ele, nemaivorbind de produsele alimentare care au fost „papate” şi băute. Asta e dreptatea? Unde e ea? Nu e. Ne-au furat prin bănci şi am tăcut. Ne-au furat, prin intermediul bonurilor patrimoniale, şi am tăcut. Ne-au alungat de la lucru, au închis întreprinderile şi am tăcut. Au făcut legile pentru cei mari şi tari şi am tăcut.
Nu mai am mult, pomenele le-am dat deja (adică mi le-au furat). Am vrut şi eu să fiu în rînd cu lumea, să i se dea o pomană celui ce se va obosi să mă petreacă pe ultimul drum, dar… Acum, cîte zile mi-au mai rămas, mă voi duce să pun cîte o lumînare de sănătatea hoţilor şi să mă rog lui Dumnezeu să-mi mai dea timp să mai pot aduna cîte ceva. Ce am avut nu mai pot reface, dar măcar ceva-ceva.
Va urma. Dacă cumva voi găsi dreptatea.

Poliţia – la datorie
Hoţii au fost stabiliţi. Potrivit unei scrisori a Procuraturii Ungheni, au contribuit activ la descoperirea infractorilor ofiţerii Comisaritului de Poliţie Raional: Gheorghe Adam, Ruslan Grecu, Vadim Cracan, Ruslan Beleniuc, Sergiu Şişcanu, Ghenadie Rusu, Radu Baranov. Soţii Bulicanu le sînt recunoscători tuturor celor care le-au întins o mînă de ajutor în cele mai grele clipe pe care au avut să le trăiască.

Hoţii au fost judecaţi
E vorba de un bărbat şi o femei, ambii destul de tineri. Bărbatul este din Rezina şi, la cei 25 de ani ai săi, a reuşit performanţa să fie condamnat deja de patru ori; femeia este din Măcăreşti, are 27 de ani. Din luna martie pînă în iunie, cei doi au făcut ravagii în apartamentele unghenenilor. Au furat de unde au putut şi cum au putut. Acţionau inteligent, alegînd, de fiecare dată, cheia de la uşa unui sau altui apartament. Fiinf prinşi, şi-au recunosct vina, au colaborat cu organele de drept, încheind şi un acord de recunoaştere a vinovăţiei. Potrivit legislaţiei, în cazul în care instanţa de judecată acceptă acest acord, pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o treime din maximumul prevăzut.
În plus, cei doi infractori, se arată în Sentinţa Judecătoriei Ungheni, emisă pe 16 iulie curent,  se caracterizează, „ca persoane, la locul de trai, în plan satisfăcător”, „sincer se căiesc de cele comise”, „paguba au restituit-o parţial”. Ambii au fost condamnaţi: bărbatul îşi va ispăşi pedeapsa timp de doi ani şi jumătate într-un penitenciar de tip închis, iar femeia – timp de şase luni într-un penitenciar de femei.
Păgubiţii însă… Au rămas cu un gust amar de pe urma celor ce li s-au întîmplat şi cu marea dorinţă să nu mai treacă niciodată prin asemenea momente.

(5 vizualizări)