Expresul

Satul Grozasca trebuie să aibă o şcoală a sa. Frumoasă, amenajată, modernă

Iată că de patru decenii, satul Grozasca, cu o populaţie de 480 de suflete, încearcă să demonstreze că are viitor. După alunecările devastatoare din vara anului 1970, cînd au fost distruse peste o sută de case, localitatea a fost inclusă în lista satelor numite “fără perspectivă”.

Oamenii locului însă nu s-au dat bătuţi. Au mers înainte, decişi să supravieţuiască. Chiar dacă pînă la Grozasca nu mergea nici un autobuz de rută, chiar dacă la Grozasca nu era nici un drum asfaltat, nemaivorbind de apă sau canalizare, chiar dacă despre Grozasca, ani în şir, nu se mai vorbea deloc, satul a continuat să trăiască. “Sperăm să fie, totuşi, cu perspectivă”, spune Victoria Cozari, directoarea gimnaziuliui din localitate.
Primele semne deja au apărut. Pînă la Grozasca a fost construit un gazoduct. Pînă la Grozasca vin microbuzele de rută, fiind construit şi un drum de pietriş. La Grozasca încep să revină tinerii. De ce să nu vină, dacă satul e la o azvîrlitură de băţ de oraşul Ungheni, iar casele continuă să fie foarte ieftine? În plus, e un adevărat colţişor de rai, inundat de verdeaţă.
Viitorul satului ar fi mult mai sigur, dacă aici ar continua să funcţioneze şcoala, în pofida faptului că numărul copiilor e foarte mic. În clasele gimnaziale, la ora actuală, sînt înscrişi doar 14 elevi. “Dacă se închide şcoala, unicul centru cultural şi educaţional al satului, intelectualitatea va pleca. Iar un sat fără intelectualitate nu are viitor”, susţine Victoria Cozari.
Şcoala poate fi salvată. Şi va fi salvată, dacă asta îşi vor dori oamenii din partea locului. Satul Grozasca a fost acceptat pentru finanţare de către Fondul de Investiţii Sociale din Moldova (FISM). Este vorba de un proiect ce prevede reparaţia gimnaziului, valoarea acestuia fiind de 65 mii de dolari. Vor fi schimbate geamurile, uşile, podelele, acoperişul, se va face un pavaj în faţă, va fi amenajat terenul sportiv.
Pentru aceasta însă e nevoie şi de contribuţia localnicilor. Ei trebuie să adune 35 mii de lei. Parcă nu e o sumă foarte mare, dar cine să dea banii? „La noi oamenii sînt foarte săraci”, spune Victoria Cozari. Dînsa însă nu-şi pierde speranţa. Pedagogii s-au înţeles să dea cîte 1000 de lei. Un gest de zile mari a făcut şi Nina Gorincioi-Cadoppi, originară din Grozasca, stabilită de peste 10 ani în Italia. Ea a venit cu o contribuţie pentru şcoala din satul natal în valoare de 18 mii de lei. „Dumnezeu e mare! Chiar dacă-s puţini, copiii de aici trebuie să aibă condiţii bune de studii, condiţii bune de educaţie”, a menţionat dînsa, aflîndu-se, săptămîna trecută, în vizită la Grozasca.
Directoarea gimnaziului speră că şi alţi săteni, plecaţi în lumea mare, dar şi cei rămaşi la vatră, îi vor urma exemplul, astfel ca satul să aibă o instituţie model. E vorba de o şcoală primară – grădiniţă. Ar fi pentru prima oară cînd Grozasca, după decenii şi decenii, ar avea o grădiniţă a sa. Cei 14 elevi din clasele gimnaziale vor merge la studii în satul vecin, Floriţoaia Veche. Este imposibil să menţii un gimnaziu cu un asemenea număr de copii.
„Dacă nu reuşim să adunăm contribuţia, pierdem proiectul”, spune Victoria Cozari. Dînsa însă nici nu vrea să se gîndească la o asemenea variantă. Satul Grozasca trebuie să aibă o şcoală a sa. Frumoasă, amenajată, modernă.

(3 vizualizări)